1. [DEX '09] GURGUIAT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
2. [MDA2] gurgoiat, ~ă a vz gurguiat
3. [MDA2] gurgoiet, ~ă a, sf vz gurguiat
4. [MDA2] gurguiat, ~ă [At: PANN, P. V. II, 51/4 / V: ~goi~, ~goiet / Pl: ~ați, ~e / E: gurguia] 1 a (Reg) Care are forma unui gurgui. 2 sf Specie de struguri nedefinită mai îndeaproape. 3 a (Nob; d. oameni) Încovoiat.
5. [CADE] GURGUIAT adj. p. GURGUIA. 1 Olten. Cocoțat: pune ochii pe ce e mai ~ ¶ 2 Țuguiat, ascuțit: Măgura cea ~ă N’o doboară vînt vreodată (PANN) ¶ 3 Încîrligat ca gurguiul opincii.
6. [Șăineanu, ed. VI] gurguiat a. țuguiat, rotunjit: măgura cea gurguiată n’o doboară vânt vreodată PANN.
7. [Scriban] gurguĭát, -ă adj. (d. gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit: munte gurguĭat, mere gurguĭate.
8. [DAR] gurguiată s.f. (reg.) un fel de strugure.
9. [DRAM 2021] gurguíat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ■ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza; Gurguiata, deal cu vârful ascuțit pe Valea Vaserului. – Din gurguia (MDA).
10. [DRAM 2015] gurguiat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. – (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ♦ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza (Papahagi, 1925; Vișovan, 2005). – Din gurguia (< gurgui „vârf de deal; mamelon”) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL