1. [MDA2] gungunire2 sf vz grungunire
2. [MDA2] gungunire1 sf vz gângurire
3. [DEX '09] GÂNGURI, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguni, gunguri vb. IV] – Formație onomatopeică.
4. [DEX '09] GÂNGURIRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.
5. [DEX '09] GUNGUNI vb. IV v. gânguri.
6. [DEX '09] GUNGURI vb. IV v. gânguri.
7. [MDA2] gangura v vz gânguri
8. [MDA2] gângura v vz gânguri
9. [MDA2] gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.
10. [MDA2] gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).
11. [MDA2] gongăi vi vz gânguri
12. [MDA2] gongăneală sf vz gângurire
13. [MDA2] gongăni vi vz gânguri
14. [MDA2] gongănire sf vz gângurire
15. [MDA2] gongoni v vz gânguri
16. [MDA2] gongonire sf vz gângurire
17. [MDA2] gonguri v vz gânguri
18. [MDA2] grongănire sf vz grungunire
19. [MDA2] grongoire sf vz grungunire
20. [MDA2] grugunire sf vz grungunire
21. [MDA2] grungănire sf vz grungunire
22. [MDA2] grungunire sf [At: MDA ms / V: (reg) grongănire, grongoire, grug~, ~gănire, ~urare, ~urire, grunire, gugăire, guguire, gugulire, gugurire, gungănire2, gungunire2, gungurare2, gungurire2, gurguire, gurgunire, gurluire, guruire / Pl: ~ri / E: grunguni] 1 (Reg) Sunetul scos de porumbei, porci. 2 Grohăire.
23. [MDA2] grungurare sf vz grungunire
24. [MDA2] grungurire sf vz grungunire
25. [MDA2] grunire sf vz grungunire
26. [MDA2] gugăire2 sf vz grungunire
27. [MDA2] guguire sf vz grungunire
28. [MDA2] gugulire2 sf vz grungunire
29. [MDA2] gugurire sf vz grungunire
30. [MDA2] gungăni1 v vz gânguri
31. [MDA2] gungănire2 sf vz grungunire
32. [MDA2] gungănire1 sf vz gângurire
33. [MDA2] gunguni1 v vz gânguri
34. [MDA2] gungura1 v vz gânguri
35. [MDA2] gungurare2 sf vz grungunire
36. [MDA2] gungurare1 sf vz gângurire
37. [MDA2] gunguri1 v vz gânguri
38. [MDA2] gungurire2 sf vz grungunire
39. [MDA2] gungurire1 sf vz gângurire
40. [MDA2] gurguire sf vz grungunire
41. [MDA2] gurgunire sf vz grungunire
42. [MDA2] gurluire sf vz grungunire
43. [MDA2] guruire sf vz grungunire
44. [CADE] GÎNGURI (-uresc) vb. tr. și intr. A scoate sunete abia articulate, vorb. de copiii cari nu știu încă vorbi: nici n’a început copilul să gîngurească bine (CAR.); mă alintam la sînu-i gîngurind (CRG.) [onom.].
45. [CADE] GONGĂNI, GONGONI (-nesc) vb. intr. = GÎNGURI.
46. [CADE] GUNGUNI, GUNGURI GÎNGURI: Legănat își merge mersul în cîntările de pasări Ce îi gungură cu viersul (D.-ZAMF.).
47. [DEX '96] GUNGUNI vb. IV. v. gânguri.
48. [DEX '96] GUNGURI vb. IV. v. gânguri.
49. [DLRLC] GĂNGURI vb. IV v. gînguri.
50. [DLRLC] GÎNGURI, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: gănguri (CREANGĂ, A. 35), gonguri (ISPIRESCU, la TDRG), gunguni (ODOBESCU, S. III 35), gunguri vb. IV, gungura (La TDRG) vb. I.
51. [DLRLC] GÎNGURIRE, gînguriri, s. f. Faptul de a gînguri; gîngurit. – Variantă: gungurire (CARAGIALE, S. 26) s. f.
52. [DLRLC] GONGURI vb. IV v. gînguri.
53. [DLRLC] GUNGUNI vb. IV v. gînguri.
54. [DLRLC] GUNGURA vb. I v. gînguri.
55. [DLRLC] GUNGURI vb. IV v. gînguri.
56. [DLRLC] GUNGURIRE s. f. v. gîngurire.
57. [Șăineanu, ed. VI] gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.
58. [Șăineanu, ed. VI] gongănì v. 1. a găngăni; 2. a gunguri. [Onomatopee].
59. [Șăineanu, ed. VI] gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].
60. [Scriban] gîngurésc, V. gunguresc.
61. [Scriban] gîngurésc și -réz, V. gunguresc.
62. [Scriban] gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.
63. [DOOM 3] gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, 3 sg. gângurește, imperf. 1 gânguream; conj. prez. 1 sg. să gânguresc, 3 să gângurească
64. [DOOM 3] gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
65. [DOOM 3] gurluire s. f., g.-d. art. gurluirii; pl. gurluiri
66. [DOOM 2] gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, imperf. 3 sg. gângurea; conj. prez. 3 să gângurească
67. [DOOM 2] gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL