1. [DEX '09] GURGUIAT, -Ă, gurguiați, -te, adj. Care are forma unui gurgui, țuguiat ca un gurgui. [Pr.: -gu-iat] – V. gurguia.
2. [MDA2] gurguiat, ~ă [At: PANN, P. V. II, 51/4 / V: ~goi~, ~goiet / Pl: ~ați, ~e / E: gurguia] 1 a (Reg) Care are forma unui gurgui. 2 sf Specie de struguri nedefinită mai îndeaproape. 3 a (Nob; d. oameni) Încovoiat.
3. [CADE] GURGUIAT adj. p. GURGUIA. 1 Olten. Cocoțat: pune ochii pe ce e mai ~ ¶ 2 Țuguiat, ascuțit: Măgura cea ~ă N’o doboară vînt vreodată (PANN) ¶ 3 Încîrligat ca gurguiul opincii.
4. [Șăineanu, ed. VI] gurguiat a. țuguiat, rotunjit: măgura cea gurguiată n’o doboară vânt vreodată PANN.
5. [Scriban] gurguĭát, -ă adj. (d. gurguĭ). Țuguĭat, ascuțit: munte gurguĭat, mere gurguĭate.
6. [DEX '09] GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
7. [MDA2] gurgoiat, ~ă a vz gurguiat
8. [MDA2] gurgoiet, ~ă a, sf vz gurguiat
9. [MDA2] gurguia [At: PANN, P. V. I, 73/12 / Pzi: ~iez / E: gurgui] 1-2 vtr (Reg) A (se) îngrămădi. 3 vr A se urca. 4 vr (Înv) A se îngâmfa.
10. [CADE] GURGUIA (-uiez) vb. refl. 1 Olten. A se cocoța undeva sus ¶ 2 A se făli, a se îngîmfa, a se umfla în pene, a se rățoi: Cu bani nu te~, Că Dumnezeu dă și ia (PANN) [gurguiu].
11. [CADE] GURGUȚA (-uț) vb. refl. = GURGUIA.
12. [DEX '96] GURGUIA, gurguiez, vb. I.[1] Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
13. [Scriban] 2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.
14. [DOOM 3] gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
15. [DOOM 3] !gurguia (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gurguiez, 3 se gurguiază, 1 pl. ne gurguiem; conj. prez. 1 sg. să mă gurguiez, 3 să se gurguieze; imper. 2 sg. afirm. gurguiază-te; ger. gurguindu-mă
16. [DOOM 2] gurguia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 gurguiază; conj. prez. 3 să gurguieze; ger. gurguind
17. [IVO-III] gurguiez, -uiază 3, -uiam 1 imp.
18. [DRAM 2021] gurguíat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ■ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza; Gurguiata, deal cu vârful ascuțit pe Valea Vaserului. – Din gurguia (MDA).
19. [DRAM 2015] gurguiat, -ă, gurguiați, -te, (gurguiet), adj. – (reg.) În formă de movilă, ridicat, țuguiat. ♦ (top.) Gurguiatul (Gurguietul), deal înalt și pădure în Botiza (Papahagi, 1925; Vișovan, 2005). – Din gurguia (< gurgui „vârf de deal; mamelon”) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL