1. [DEX '09] GROPIT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.
2. [MDA2] gropit, ~ă a [At: SLAVICI, V. P. 127 / Pl: ~iți, ~e / E: groapă + -it] (Rar; d. locuri, terenuri) Care are (multe) gropi (7).
3. [DLRLC] GROPIT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Regional) Plin de gropi, cu gropi. Apa a săpat și rămîne gropit locul. SLAVICI, V. P. 127.
4. [DOOM 3] gropit (reg.) adj. m., pl. gropiți; f. gropită, pl. gropite
5. [DOOM 2] gropit (reg.) adj. m., pl. gropiți; f. gropită, pl. gropite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL