1. [MDA2] gungurire2 sf vz grungunire
2. [MDA2] gungurire1 sf vz gângurire
3. [DLRLC] GUNGURIRE s. f. v. gîngurire.
4. [DEX '09] GÂNGURI, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguni, gunguri vb. IV] – Formație onomatopeică.
5. [DEX '09] GÂNGURIRE, gânguriri, s. f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.
6. [DEX '09] GUNGUNI vb. IV v. gânguri.
7. [DEX '09] GUNGURI vb. IV v. gânguri.
8. [MDA2] gangura v vz gânguri
9. [MDA2] gângura v vz gânguri
10. [MDA2] gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.
11. [MDA2] gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).
12. [MDA2] gongăi vi vz gânguri
13. [MDA2] gongăneală sf vz gângurire
14. [MDA2] gongăni vi vz gânguri
15. [MDA2] gongănire sf vz gângurire
16. [MDA2] gongoni v vz gânguri
17. [MDA2] gongonire sf vz gângurire
18. [MDA2] gonguri v vz gânguri
19. [MDA2] grongănire sf vz grungunire
20. [MDA2] grongoire sf vz grungunire
21. [MDA2] grugunire sf vz grungunire
22. [MDA2] grungănire sf vz grungunire
23. [MDA2] grungunire sf [At: MDA ms / V: (reg) grongănire, grongoire, grug~, ~gănire, ~urare, ~urire, grunire, gugăire, guguire, gugulire, gugurire, gungănire2, gungunire2, gungurare2, gungurire2, gurguire, gurgunire, gurluire, guruire / Pl: ~ri / E: grunguni] 1 (Reg) Sunetul scos de porumbei, porci. 2 Grohăire.
24. [MDA2] grungurare sf vz grungunire
25. [MDA2] grungurire sf vz grungunire
26. [MDA2] grunire sf vz grungunire
27. [MDA2] gugăire2 sf vz grungunire
28. [MDA2] guguire sf vz grungunire
29. [MDA2] gugulire2 sf vz grungunire
30. [MDA2] gugurire sf vz grungunire
31. [MDA2] gungăni1 v vz gânguri
32. [MDA2] gungănire1 sf vz gângurire
33. [MDA2] gungănire2 sf vz grungunire
34. [MDA2] gunguni1 v vz gânguri
35. [MDA2] gungunire1 sf vz gângurire
36. [MDA2] gungunire2 sf vz grungunire
37. [MDA2] gungura1 v vz gânguri
38. [MDA2] gungurare1 sf vz gângurire
39. [MDA2] gungurare2 sf vz grungunire
40. [MDA2] gunguri1 v vz gânguri
41. [MDA2] gurguire sf vz grungunire
42. [MDA2] gurgunire sf vz grungunire
43. [MDA2] gurluire sf vz grungunire
44. [MDA2] guruire sf vz grungunire
45. [CADE] GÎNGURI (-uresc) vb. tr. și intr. A scoate sunete abia articulate, vorb. de copiii cari nu știu încă vorbi: nici n’a început copilul să gîngurească bine (CAR.); mă alintam la sînu-i gîngurind (CRG.) [onom.].
46. [CADE] GONGĂNI, GONGONI (-nesc) vb. intr. = GÎNGURI.
47. [CADE] GUNGUNI, GUNGURI GÎNGURI: Legănat își merge mersul în cîntările de pasări Ce îi gungură cu viersul (D.-ZAMF.).
48. [DEX '96] GUNGUNI vb. IV. v. gânguri.
49. [DEX '96] GUNGURI vb. IV. v. gânguri.
50. [DLRLC] GĂNGURI vb. IV v. gînguri.
51. [DLRLC] GÎNGURI, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: gănguri (CREANGĂ, A. 35), gonguri (ISPIRESCU, la TDRG), gunguni (ODOBESCU, S. III 35), gunguri vb. IV, gungura (La TDRG) vb. I.
52. [DLRLC] GÎNGURIRE, gînguriri, s. f. Faptul de a gînguri; gîngurit. – Variantă: gungurire (CARAGIALE, S. 26) s. f.
53. [DLRLC] GONGURI vb. IV v. gînguri.
54. [DLRLC] GUNGUNI vb. IV v. gînguri.
55. [DLRLC] GUNGURA vb. I v. gînguri.
56. [DLRLC] GUNGURI vb. IV v. gînguri.
57. [Șăineanu, ed. VI] gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.
58. [Șăineanu, ed. VI] gongănì v. 1. a găngăni; 2. a gunguri. [Onomatopee].
59. [Șăineanu, ed. VI] gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].
60. [Scriban] gîngurésc, V. gunguresc.
61. [Scriban] gîngurésc și -réz, V. gunguresc.
62. [Scriban] gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.
63. [DOOM 3] gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, 3 sg. gângurește, imperf. 1 gânguream; conj. prez. 1 sg. să gânguresc, 3 să gângurească
64. [DOOM 3] gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
65. [DOOM 3] gurluire s. f., g.-d. art. gurluirii; pl. gurluiri
66. [DOOM 2] gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, imperf. 3 sg. gângurea; conj. prez. 3 să gângurească
67. [DOOM 2] gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL