1. [DEX '09] FRUSTRARE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.
2. [MDA2] frustrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 617 / Pl: ~rări / E: frustra] 1 Privare a cuiva de un drept care i se cuvenea Si: (rar) frustrație (1), păgubire. 2 Privare a cuiva de o satisfacție (sexuală) Si: frustrație (2). 3 (Pex) Înșelare. 4 (Pex) Dezamăgire. 5 (Psh; ccr) Stare a unui individ care, din cauza unei piedici sau a unei inhibiții, nu-și poate realiza o dorință sau satisface o plăcere (sexuală) Si: (rar) frustrație (5).
3. [DLRLC] FRUSTRARE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra.
4. [DN] FRUSTRARE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra].
5. [DEX '09] FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
6. [MDA2] frustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr frustrer, lat frustrare] 1 A lipsi pe cineva de un drept al său Si: a păgubi. 2 A priva pe cineva de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) A înșela. 4 (Pex) A dezamăgi.
7. [CADE] *FRUSTRA (-rez) vb. tr. 1 A lipsi pe cineva de un lucru care i s’ar cuveni de drept ¶ 2 A înșela [fr.].
8. [DLRLC] FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.
9. [DN] FRUSTRA vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
10. [MDN '00] FRUSTRA vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
11. [Șăineanu, ed. VI] frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.
12. [Scriban] *frustrațiúne f. (lat. frustrátio, -ónis). Acțiunea de a frustra. – Și -áție, dar ob. -áre.
13. [Scriban] frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.
14. [DOOM 3] frustrare s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări
15. [DOOM 2] frustrare s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări
16. [DOOM 3] frustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 frustrează; conj. prez. 1 sg. să frustrez, 3 să frustreze
17. [DOOM 2] frustra (a ~) vb., ind. prez. 3 frustrează
18. [DE] FRUSTRÁRE (< frustra, după fr.) s. f. 1. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL