1. [DEX '09] FRUMUȘEL, -ICĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.
2. [MDA2] frumușel, ~ea [At: MOXA 352/15 / V: ~moș~ / Pl: ~ei, ~ele / E: frumos + -el, ~ea] 1 a Nu tocmai frumos (1). 2 a Destul de frumos (1). 3-4 a (Șhp) (Foarte) drăguț. 5-6 a (Șhp) (Foarte) drăgălaș. 7 av Cu blândețe. 8 av Calm. 9 av Bine. 10 av Lin. 11 av Fără prea multă vorbă. 12 sns (Pop; îlav) Cu ~ul Cu tact. 13 sns (Pop; îlav) De-a ~ul Cu de-amănuntul. 14 sfpa (Pop; euf) Vânturi rele.
3. [CADE] FRUMUȘEL, f. -ȘICĂ I. adj. 1 dim. FRUMOS ¶ 2 Drăgălaș, drăguț, gingaș. II. adv. Binișor, încetișor. III. FRUMUȘELELE sf. pl. 🔱 pop. – FRUMOASELE.
4. [DLRLC] FRUMUȘEL, -ICĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. Gherghina era singură la părinți și frumușică. REBREANU, R. I 130. Un tînăr nalt, alb la față și frumușel... se apropie de Dan. VLAHUȚĂ, O. AL. II 38. Și v-o picat tronc la inimă vro cuconiță frumușică. ALECSANDRI, T. I 104. ♦ (Adverbial) a) Cu frumosul, bine, lin, calm. Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. b) Fără prea multă vorbă; pur și simplu. [Mama] îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în baltă. CREANGĂ, O. A. 66.
5. [Șăineanu, ed. VI] frumușel a. frumos într’un grad mai mic: plăcut și drăgălaș.
6. [Scriban] frumușél, -ícă adj., pl. eĭ, ele. Cam frumos. Adv. Cîntă frumușel.
7. [MDA2] frumoșel, ~ea a vz frumușel
8. [MDA2] frumușică af [At: ISPIRESCU, L. 85 / Pl: ~șele / E: frumos + -ică] 1-6 (Șhp) Frumușea (1-6). 7 (Bot; Buc) Bănuți (Bellis perennis).
9. [CADE] FRUMUȘICĂ 👉 FRUMUȘEL.
10. [DOOM 3] frumușel adj. m., pl. frumușei; f. frumușică, pl. frumușele
11. [DOOM 2] frumușel adj. m., pl. frumușei; f. frumușică, pl. frumușele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL