1. [DEX '09] FRIGULEȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.
2. [MDA2] friguleț sn [At: TEODORESCU, P. P. 568 / Pl: ~e / E: frig + -uleț] 1-2 (Șhp) Frig (1) (nu prea mare) Si: frigușor (1-2), (rar) friguț (1-2). 3 (Gmț sau irn) Ger.
3. [DLRLC] FRIGULEȚ s. n. (Familiar) Diminutiv al lui frig. Stanislav se deștepta, Friguleț i se făcea Și legat că se simțea. TEODORESCU, P. P. 568.
4. [DOOM 3] friguleț (fam.) s. n., pl. frigulețe
5. [DOOM 2] friguleț (fam.) s. n., pl. frigulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL