1. [DLRLC] FRIGE-LINTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279.
2. [Șăineanu, ed. VI] frige-linte m. Mold. mare sgârcit (AL.).
3. [DEX '09] FRIGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.
4. [CADE] FRIGE-LINTE sm. familiar 1 Sgîrcit, avar: trebue să fie cineva un ~, pentru ca să facă gură pentru un strugur ALECS. ¶ 2 Om păcătos, netrebnic: Ai noroc, măi ~, C’a fost Cozma om cuminte GN. [frige + linte].
5. [Scriban] frige-cîne și frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar.
6. [DOOM 3] !frige-linte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui frige-linte; pl. frige-linte
7. [DOOM 2] !frige-linte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui frige-linte; pl. frige-linte
8. [IVO-III] frige-linte invar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL