1. [DEX '09] FISTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.
2. [MDA2] fistulă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 274/3 / Pl: ~le / E: fr fistule] (Med) 1 Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. 2 Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 3 Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului.
3. [CADE] *FISTULĂ (pl. -le) sf. 🩺 Canal patologic care se formează uneori într’o parte a corpului și prin care se scurge mai adesea puroiul unei răni sau produsul unei secrețiuni [fr.].
4. [DLRLC] FISTULĂ, fistule, s. f. 1. Canal tubular accidental, care merge de la un proces supurativ spre piele sau spre mucoasă și se termină cu un orificiu. ♦ Canal artificial făcut pe cale chirurgicală și care duce de la organele interne spre exterior. Fistulă urinară. 2. Ulcerație adîncă în țesuturile organismului. Fistulă dentară.
5. [DN] FISTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adîncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].
6. [MDN '00] FISTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)
7. [Șăineanu, ed. VI] fistulă f. umflătură în formă de canal, îngustă la intrare și mai largă în fund: fistulă lacrimală.
8. [Scriban] *fístulă f., pl. e (lat. fistula, țeavă, fluĭer, probabil rudă cu vsl. piskŭ, fluĭer. V. pisc, piscoĭ, pișcoace). Med. Canal accidental care comunică cu o glandă saŭ c’o cavitate naturală și duce afară secrețiunile: fistulă lacrimală.
9. [DOOM 3] fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule
10. [DOOM 2] fistulă s. f., g.-d. art. fistulei; pl. fistule
11. [DTM] fistula (cuv. lat.) 1. Fluier ciobănesc roman. 2. Denumirea veche a tuburilor orgii. F. Pani v. nai.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL