1. [DEX '09] FIRITISI, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisi, hiritisi vb. IV] – Din ngr. hiritizó.
2. [DEX '09] HERETISI vb. IV v. hiritisi.
3. [DEX '09] HIRITISI vb. IV v. firitisi.
4. [MDA2] firitisi v vz hiritisi
5. [MDA2] heretisi v vz hiritisi
6. [MDA2] hiritisi vt [At: DIONISIE, C. 185 / V: firit~, heret~ / Pzi: ~sesc / E: ngr χαιρετίζω] (Grc; iuz) 1 A saluta. 2 A felicita.
7. [DEX '96] FIRITISI vb. IV V. hiritisi.
8. [DEX '96] HERETISI vb. IV V. hiritisi.
9. [DEX '96] HIRITISI, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisi, firitisi vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.
10. [DLRLC] FIRITISI vb. IV v. hiritisi.
11. [DLRLC] HIRITISI, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisi (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisi (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV.
12. [Șăineanu, ed. VI] firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR.
13. [Șăineanu, ed. VI] heretisì (hiritisì) v. 1. a felicita: să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-săi ISP.; 2. pop. a cinsti cu băutură. [Gr. mod.].
14. [Șăineanu, ed. VI] hiritisì v. V. heretisì.
15. [Scriban] heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.
16. [Scriban] hiritisésc, V. heretisesc.
17. [DOOM 3] firitisi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisesc, 3 sg. firitisește, imperf. 1 firitiseam; conj. prez. 1 sg. să firitisesc, 3 să firitisească
18. [DOOM 2] !firitisi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisesc, imperf. 3 sg. firitisea; conj. prez. 3 să firitisească
19. [IVO-III] heretisesc, -seam 1 imp.
20. [DER] heretisi (heretisesc, heretisit), vb. – 1. A saluta, a de binețe. – 2. A felicita. – Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi, Dict., 195). Sec. XVIII. – Der. hiritiseală (var. firitiseală), s. f. (felicitare); heretismă, s. f. (felicitare), din ngr. χαιρέτισμα, înv.; heretisanie, s. f. (înv., felicitare), din v. sb. heretisanije (cf. Vasmer, Gr., 63).
21. [DAR] firitisi, firitisesc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL