1. [DEX '09] FĂURAR1 s. m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Lat. febr(u)arius.
2. [DEX '09] FĂURAR2, făurari, s. m. (Înv.) Fierar. ♦ (Fig.) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.
3. [MDA2] făurar1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. 106/2 / P: fă-u~ / E: ml febr(u)arius] (Pop) Februarie.
4. [MDA2] făurar2 sm [At: ISPIRESCU, U. 46 / P: fă-u~ / Pl: ~i / E: faur + -ar] 1 (Îvr) Fierar (1). 2 (Poetic) Făuritor.
5. [CADE] FĂURAR1 sm. ⊕ Fierar, covaciu: porunci lui Vulcan ... carele era și mare meșter ~ ISP. [faur].
6. [CADE] FĂURAR2 sm. Februarie [lat. februarius].
7. [DEX '98] FĂURAR2, făurari, s. m. (Înv. și reg.) Fierar. ♦ (Poetic) Făuritor, creator. Făurar de frumusețe. [Pr.: fă-u-] – Faur + suf. -ar.
8. [DLRLC] FĂURAR1 s. m. (Regional și arhaizant) Februarie, faur2. Se sfîrșea luna lui făurar și oamenii slăbiseră de durere de inimă. AGÎRBICEANU, S. P. 29. – Pronunțat: fă-u-.
9. [DLRLC] FĂURAR2, făurari, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar, faur1. O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar. DEȘLIU, G. 25. Vulcan, făurarul zeilor. ISPIRESCU, U. 46. ♦ (Poetic) Făuritor. Răzbi-vom, tovarăși! Căci drum ne-au deschis Spre slăvi făurarii mărețului vis, Stegarii luminii cu aripi ne-nfrînte. DEȘLIU, N. 80. – Pronunțat: fă-u-.
10. [DLRM] FĂURAR1 s. m. Numele popular al lunii februarie. [Pr.: fă-u-] – Lat. febr(u)arius.
11. [DLRM] FĂURAR2, făurari. s. m. (Înv. și reg.) Fierar, faur2. ♦ (Poetic) Făuritor. [Pr.: fă-u-] – Din faur2 + suf. -ar.
12. [Șăineanu, ed. VI] Făurar m. Februarie. [Lat. FEBR(U)ARIUS; după interpretarea populară: luna fierarilor (de unde Faur), cari pregătesc uneltele de arat].
13. [Scriban] 1) făurár, V. faur 1.
14. [Scriban] 2) Făurár și Feurar, V. Februariŭ.
15. [CADE] ❍FĂUREL sm. pop. 📆 = FĂURAR.
16. [Scriban] 1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).
17. [Scriban] *Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).
18. [Scriban] Feurár, V. Februariŭ.
19. [DOOM 3] !făurar1 (februarie) (înv., pop.) (desp. fă-u-) s. m., g.-d. art. lui făurar (luna ~)
20. [DOOM 3] făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (desp. fă-u-) s. m., pl. făurari
21. [DOOM 2] făurar2 (fierar, făuritor) (înv.) (fă-u-) s. m., pl. făurari
22. [DOOM 2] făurar1 (februarie) (pop.) (fă-u-) s. m., g.-d. lui făurar
23. [DOOM 3] !faur1 (februarie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui faur (luna ~)
24. [DER] făurar s. m. – Februarie. – Mr. flivrar, istr. faurǫr. Lat. fĕbruarius (Pușcariu 591; Candrea-Dens., 574; REW 3120; DAR), cf. alb. fruer, fljur (Meyer 108; Philippide, II, 641), calabr. frevaru, friul. frevar. Este formă populară, paralelă lui fevruarie (sl. fevruarie), înv., și februarie, s. m. (lat. februarius). Prin analogie cu făurar „fierar” s-a ajuns și la o formă regresivă, faur „februarie”.
25. [Onomastic] FĂURAR luna Februarie, numită și Favore, într-o inscripție din anul 1814 (BCI II); cf. Faur n. fam.
26. [DRAM 2021] făurár, s.m. 1. Fierar. 2. (pop.) Luna februarie: „Fost-o și tata morar / În luna lui făurar” (Bârlea, 1924, II: 292); „Și voiu ave a face în luna lu' făurar 11 dzile întunericu mare” (Codicele de la Ieud, 1630). ■ Din punct de vedere agricol, luna februarie (dar și ianuarie) corespunde cu perioada numită „pe vremea gunoiului” (Faiciuc, 2008: 253). – Lat. febr(u)arius (DEX, MDA) (< februa, februm, festivalul de purificare a caselor și a câmpurilor; lucrurile vechi din case erau aruncate, iar terenurile agricole erau pregătite pentru însămânțările de primăvară).
27. [DRAM 2015] făurar, s.m. – (pop.) Luna februarie: „Fost-o și tata morar / În luna lui făurar” (Bârlea, 1924, II: 292); „Și voiu ave a face în luna lu’ făurar 11 dzile întunericu mare” (Codicele de la Ieud, 1630). – Lat. febr(u)arius (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA), de la februa, februm, festivalul de purificare a caselor și a câmpurilor (lucrurile vechi din case erau aruncate, iar terenurile agricole erau pregătite pentru însămânțările de primăvară).
28. [DRAM] făurar, (faur), s.m. – (pop.) Luna februarie: „Fost-o și tata morar / În luna lui făurar” (Bârlea 1924 II: 292); „Și voiu ave a face în luna lu’ făurar 11 dzile întunericu mare” (Codicele de la Ieud, 1630). – Lat. februarius, de la februa, februm, festivalul de purificare a caselor și a câmpurilor (lucrurile vechi din case erau aruncate, iar terenurile agricole erau pregătite pentru însămânțările de primăvară).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL