1. [MDA2] fărâmica vt [At: DA / V: ~răm~, ~rim~ / Pzi: fărâmic / E: fărâmică] A fărâmița.
2. [DEX '09] FĂRÂMICĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.
3. [MDA2] fărămica v vz fărâmica
4. [MDA2] fărămică sf vz fărâmică
5. [MDA2] fărâmică sf [At: SEVASTOS, N. 203 / V: ~răm~, ~rim~ / Pl: ~ice / E: fărâmă + -ică] (Pop) Fărâmiță.
6. [MDA2] fărimica v vz fărâmica
7. [MDA2] fărimică sf vz fărâmică
8. [CADE] FĂRÎMICA, FĂRIMICA (-ic) vb. tr. A face fărîme, a îmbucăți: îmbătrîniți în țara asta, care am văzut-o fărimicată și umilită I. -GH. [fărîmică].
9. [CADE] FĂRÎMICĂ, FĂRIMICĂ (pl. -ci) sf. 1 dim. FĂRÎMĂ: îl făcură mici fărîmici ODOB. ¶ 2 Fărîmă de pîine.
10. [DLRLC] FĂRÎMICĂ, fărîmici, s. f. (Popular) Fărîmiță. S-o ungă cu fărîmica ceea pe la bot. SEVASTOS, N. 203.
11. [DLRM] FĂRÎMICĂ, fărîmici, s. f. (Pop.) Fărîmiță. – Din fărîmă + suf. -ică.
12. [DOOM 2] fărâmică (pop.) s. f., g.-d. art. fărâmicii; pl. fărâmici (și fărâmele în expr. a tăia ~)
13. [DAR] fărâmica vb. I (înv.) a fărâmița.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL