Definiție și ce înseamnă excrescență

1. [DEX '09] EXCRESCENȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf. fr. excroissance.

2. [MDA2] excrescență sf [At: LM / V: (înv) esc~ / Pl: ~e / E: lat excrescentia] 1 Protuberanță cu aspect tumoral pe suprafața pielii sau a unui organ Vz nodul, tubercul, vegetație. 2 Umflătură pe suprafața unei plante. 3 (Pex) Proeminență pe o suprafață plană.

3. [CADE] * EXCRESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🩺 Crescătură, umflătură, cucuiu ce se formează pe o parte oare-care a corpului la om sau la animale ¶ 2 🌿Crescătură ce se formează pe tulpina unui copac, unei plante [fr.].

4. [CADE] *EXCRESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🩺 Crescătură, umflătură, cucuiu ce se formează pe o parte oare-care a corpului la om sau la animale ¶ 2 🌿 Crescătură ce se formează pe tulpina unui copac, unei plante [fr.].

5. [DEX '98] EXCRESCENȚĂ, excrescențe, s. f. Țesut cu aspect de tumoare crescut pe suprafața unui organ sau a corpului. – Din lat. excrescentia. Cf. fr. excroissance.

6. [DLRLC] EXCRESCENȚĂ, excrescențe, s. f. Umflătură sau creștere anormală a unui organ sau numai a unei porțiuni de organ.

7. [DLRM] EXCRESCENȚĂ, excrescențe, s. f. Umflătură sau creștere anormală a unui organ sau a unei porțiuni de organ. – Fr. excrescence (lat. lit. excrescentia).

8. [DN] EXCRESCENȚĂ s.f. Umflătură, ceea ce crește anormal pe un organ, pe o porțiune a corpului. [< lat. excrescentia, cf. fr. excroissance].

9. [MDN '00] EXCRESCENȚĂ s. f. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism. (< lat. excrescentia, după fr. excroissance)

10. [Șăineanu, ed. VI] excrescență f. 1. umflătură pe partea exterioară a corpului; 2. parte răsărită la plante.

11. [Scriban] *excrescénță f., pl. e (d. lat. excrescere, a crește, a ĭeși în relief, cu sufixu -ență). Ĭeșitură, crescătură pe pelea animalelor (saŭ pe scoarța plantelor), ca negiĭ ș. a.

12. [MDA2] escrescență sf vz excrescență

13. [DOOM 3] excrescență s. f., g.-d. art. excrescenței; pl. excrescențe

14. [DOOM 2] excrescență s. f., g.-d. art. excrescenței; pl. excrescențe

15. [MDO] excrescență (pr. sce)

16. [IVO-III] excrescență, -țe.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] excomunicație sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (îvr) escomunicăciune, (înv) esc~, […]
1. [DEX '09] EXCORIAȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din […]
1. [DEX '09] EXCORIERE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] EXCORPORAȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un […]
1. [DEX '09] EXCREMENT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din […]
1. [MDA2] excremențial, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 482 / V: (înv) esc~ / […]
1. [MDA2] excret sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~e / E: excreta] (Lpl; îvr) […]
1. [DEX '09] EXCRETA, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro