Definiție și ce înseamnă excrement

1. [DEX '09] EXCREMENT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

2. [MDA2] excrement sn [At: ÎNV. FRĂG. 48/15 / V: (înv, reg) esc~, escremânt, escremint, (îvr) ~mânt[1], scremânt, scre~ (pl: scremenți sm) / Pl: ~e / E: fr excrément, lat excrementum] 1 (Mpl) Materii evacuate pe cale naturală din corpul omului, al animalelor. 2 (Spc) Materii fecale. 3 (Pgn; înv, lpl, îf escreminte) Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 (Rar; îf excremânt) Persoană abjectă, demnă de dispreț.

3. [CADE] * EXCREMENT (pl. -te) sn. Tot ce iese în mod firesc din corpul omului sau animalelor, scîrnă, baligă [fr.].

4. [CADE] *EXCREMENT (pl. -te) sn. Tot ce iese în mod firesc din corpul omului sau animalelor, scîrnă, baligă [fr.].

5. [DLRLC] EXCREMENT, excremente, s. n. (Mai ales la pl.) Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; materii fecale.

6. [DLRM] EXCREMENT, excremente, s. n. Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; fecale. – Fr. excrément (lat. lit. excrementum).

7. [DN] EXCREMENT s.n. (De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl. -te, var. escrement s.n. / < fr. excrément, cf. lat. excrementum].

8. [MDN '00] EXCREMENT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum)

9. [Scriban] *excremént n., pl. e (lat. ex-crementum, d. ex-cérnere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale.

10. [MDA2] escremânt sn vz excrement

11. [MDA2] escrement sn vz excrement

12. [MDA2] escremint sn vz excrement

13. [MDA2] excremânt sn vz excrement

14. [MDA2] scremânt sn vz excrement

15. [MDA2] screment sn vz excrement

16. [DN] ESCREMENT s.n. v. excrement.

17. [Șăineanu, ed. VI] excremente n. pl. tot ce iese din corp într’un mod natural.

18. [DOOM 3] excrement s. n., pl. excremente

19. [DOOM 2] excrement s. n., pl. excremente

20. [IVO-III] excrement, -te.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere […]
1. [MDA2] excomunicat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~ați, ~e […]
1. [MDA2] excomunicație sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (îvr) escomunicăciune, (înv) esc~, […]
1. [MDA2] excomunicație sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (îvr) escomunicăciune, (înv) esc~, […]
1. [DEX '09] EXCORIAȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din […]
1. [DEX '09] EXCORIERE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] EXCORPORAȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un […]
1. [MDA2] excremențial, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 482 / V: (înv) esc~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro