1. [DEX '09] ECRUISAJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage.
2. [MDA2] ecruisaj sn [At: ORBONAȘ, MEC. 50 / P: ~cru-i~ / Pl: ~e / E: fr écrouissage] 1 Ecruisare. 2 Defecțiune a unui metal (sau a unui aliaj) care constă în întărirea lor în urma deformării plastice.
3. [DLRLC] ECRUISAJ, ecruisaje, s. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj solid ale cărui proprietăți au fost modificate prin deformații plastice la o temperatură inferioară temperaturii de recristalizare. – Pronunțat: -cru-i-.
4. [DLRM] ECRUISAJ, ecruisaje, s. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj ale cărui proprietăți au fost modificate prin deformații plastice. [Pr. -cru-i-] – După fr. écrouissage.
5. [DN] ECRUISAJ s.n. Ecruisare. [< fr. écrouissage].
6. [MDN '00] ECRUISAJ s. n. ecruisare. (< fr. écrouissage)
7. [DOOM 3] ecruisaj (desp. e-cru-i-) s. n., pl. ecruisaje
8. [DOOM 2] ecruisaj (e-cru-i-) s. n., pl. ecruisaje
9. [MDO] ecruisaj
10. [DE] ECRUISÁJ (< fr.) S. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj caracterizată prin mărirea durității, a rezistenței și a anizotropiei și prin micșorarea rezilienței, a rezistenței la coroziune etc., rezultată în urma unor prelucrări mecanice prin deformare plastică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL