1. [DEX '09] DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.
2. [MDA2] drumeț, ~eață [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~ețe[1] / E: drum + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care călătorește (mai ales pe jos) Si: călător, (îvp) drumaș (1-2). 3 sm (Nob; îs) ~ de munte Alpinist. 4 sma (Ent; reg) Libelulă (Libellula virgo sau Coloptenyx virgo). 5 a (Pop; spc) Care își exercită meseria deplasându-se dintr-un loc în altul Si: ambulant. 6 a Care umblă (mult) fără țintă Si: hoinar, vagabond. 7 a (Fig; rar) Care este de scurtă durată Si: efemer trecător, vremelnic.
3. [CADE] DRUMEȚ sm., DRUMEAȚĂ (pl. -ețe) sf. Care călătorește pe jos, călător, călătoare: trecu pe lîngă un diavol șchiop carele ținea calea drumeților (ISP.) ; a dat drumeței un corn de prescure și un păhăruț de vin (CRG.) [drum].
4. [DLRLC] DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește mai ales pe jos; călător. Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. ◊ (Adjectival, poetic) Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri! DEȘLIU, G. 55. Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29.
5. [Șăineanu, ed. VI] drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător.
6. [Scriban] druméț, -eáță s., pl. f. ețe. Călător. Trecător.
7. [DOOM 3] drumeț s. m., pl. drumeți
8. [DOOM 2] drumeț s. m., pl. drumeți
9. [Argou] drumeț, drumeți s. m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL