1. [DEX '09] DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.
2. [MDA2] drumaș, ~ă smf, a [At: (a. 1822) IORGA, S. D. VII, 312 / Pl: ~i / E: drum + -aș] 1-2 (Îvp) Drumeț (1-2). 3-4 (Reg) (Muncitor) care pavează drumuri Si: pavator.
3. [CADE] ❍ DRUMAȘ adj. și sm. Drumeț: pe călătorul străin... nu-l goni... ci-l primește și-l cinstește, înlesnindu-i cele trebuincioase ca unui om ~ (PANN) [drum].
4. [DEX '98] DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv. și reg.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.
5. [DLRLC] DRUMAȘ, drumași, s. m. Călător, drumeț. A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ (Adjectival) Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.
6. [Scriban] drumáș m. Rar. Drumeț.
7. [DOOM 3] drumaș (înv.) s. m., pl. drumași
8. [DOOM 2] drumaș (înv.) s. m., pl. drumași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL