1. [MDA2] domolit, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. II, 291 / V: (îrg) ~orât, modo~ / Pl: ~iți, ~e / E: domoli] 1 a (D. oameni) Care nu mai este agitat, furios sau agresiv. 2 a (D. animale) Care nu mai este agitat sau agresiv. 3 a (D. animale) Care este stăpânit. 4 a (D. stări psihice, dureri, dispute etc.) Care și-a pierdut din putere. 5-6 a, av (D. elemente, fenomene ale naturii sau d. acțiuni) Temperat. 7-8 a, av (D. mișcări) Încetinit. 9 a (Trs, Mar) Necăjit.
2. [DLRLC] DOMOLIT, -Ă, domoliți, -te, adj. Potolit, încet, liniștit. Din mersul domolit al calului, Tomșa mai întrebă o dată pe cei doi cazaci. SADOVEANU, O. VII 7.
3. [DEX '09] DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domolitise „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.
4. [MDA2] dămoli v vz domoli
5. [MDA2] domola v vz domoli
6. [MDA2] domoli [At: CORESI, EV. 52 / V: (îvr) dam~ (Pzi: 3 damoale), (înv) ~la, (reg) ~mui, modali, (îvr) ~muli / Pzi: ~lesc; Cj: 3 ~lească, (îvr) domoale; Ip: 2 ~lește, (îvr) domoală / E: vsl домолити сє „a obține prin rugăciuni, a implora”] 1-2 vrt (Îoc „a se înfuria”, „ a se îndârji”) A nu mai fi sau a face să nu mai fie agitat, furios, agresiv Si: a se calma, a se liniști, a se potoli. 3-4 vrt A-și căpăta sau a face să-și capete buna dispoziție. 5-6 vtr A consimți sau a face să consimtă la ceva Si: a îndupleca. 7-8 vtr (C.i. animale) A nu mai fi sau face să nu mai fie agitat sau agresiv. 9-10 vtr (rar) i (C.i. animale) A stăpâni. 11 vt (Înv; c.i. popoare) A supune. 12-13 vtr (C.i. stări psihice, dureri, pasiuni, dispute; îoc „a aprinde”, „a provoca”, „a stârni” etc.) A face să piardă sau a pierde din putere Si: a potoli, a astâmpăra, a calma. 14 vr (D. boli, epidemii; îoc „a crește”, „a se extinde”, „a se înteți”) A înceta. 15 vr (D. elemente sau fenomene ale naturii; îoc „a se intensifica”, „a se înteți”, „a crește”, „a lua amploare”) A scădea în intensitate Si: a se diminua, a slăbi, a se potoli. 16-17 vrt (D. anotimpuri, climă, vreme) A (se) tempera Si: a se îndulci, a se muia. 18 vt (Trs; c.i. lichide) A aduce la temperatura potrivită. 19-20 vtr (C.i. mișcări; îoc „a iuți”, „a grăbi”, „ a accelera”) A(-și) încetini viteza sau ritmul de desfășurare. 21 vr (Trs) A se apleca încet. 22 vr (D. sunete; îoc „a se amplifica”) A deveni mai slab, mai înfundat. 23-24 vtrp (C.i. glasul) A(-și) atenua intensitatea, tonalitatea. 25-26 vrrt (Reg; îf domui, dămoli) A (se) sfătui (în taină). 27 vr (Rar; d. terenuri) A deveni mai puțin abrupt.
7. [MDA2] domorât, ~ă a vz domolit
8. [MDA2] domui v vz domoli
9. [MDA2] domuli v vz domoli
10. [MDA2] modăli v vz domoli
11. [MDA2] modoli v vz domoli
12. [CADE] DOMOLI, ‼ Mold. DĂMOLI (-olesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) mai astîmpăra: după ce-și domoliră frații cei mari mînia, făcu băiețanul foc bun (RET.); au știut a-i dămoli, luîndu-i cu binișorul (CRG.); para focului se domolise (GRL.); boala a început a se domoli și lumea s’a readunat încetul cu încetul în oraș (I.-GH.) ¶ 2 A (se) încetini: domolește pasul, îl lasă să se ducă înainte (BR.-VN.) [domol].
13. [DEX '98] DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.
14. [DLRLC] DĂMOLI vb. IV v. domoli.
15. [DLRLC] DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii; în opoziție cu înteți, agita) A se liniști, a se potoli, a se modera, a scădea. [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178. Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. 2. Tranz. (Cu complemente care indică o mișcare; în opoziție cu iuți, grăbi, zori) A face să se miște mai încet; a încetini, a rări. Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303. După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251. Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27. ◊ Refl. Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50. Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19. ♦ (Cu privire la cai sau la vite) A struni, a înfrîna. Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211. Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690. 3. Tranz. (În opoziție cu îndîrji, aprinde, înfuria) A potoli, a calma, a tempera, a astîmpăra, a îmblînzi. Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM. 10. Bădiță Neonil, să deschid ușa? – Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96. Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR. 5. ◊ Refl. Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283. Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433. Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159. Vrea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94. 4. Refl. (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bîntui) A scădea, a pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară. După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57. 5. Refl. (Despre o pantă, un deal etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin. Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38.
16. [Șăineanu, ed. VI] domolì v. a face mai domol, a (se) liniști. [Cf. slav. DOMOLI, a se ruga].
17. [Scriban] dămol, dămolésc V. domol.
18. [Scriban] domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.
19. [DOOM 3] domoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolesc, 3 sg. domolește, imperf. 1 domoleam; conj. prez. 1 sg. să domolesc, 3 să domolească
20. [DOOM 2] domoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolesc, imperf. 3 sg. domolea; conj. prez. 3 să domolească
21. [DER] domoli (domolesc, domolit), vb. – A calma, a împăca, a liniști. Sl. maliti „a micșora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, ușor), postverbal. Tiktin combate proveniența sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie așa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care îl asimilează creațiilor în -li.
22. [GER] domol, domoli, nemoliți Adjectivul-adverb domol este lăsat fără etimologie în dicționarele noastre. TDRG observă că raportul cu sl. malo „puțin”. pol. pomalo „încet”, rus. мало по мало „puțin câte puțin” este îndoielnic. Verbul domolI este explicat ca derivat de la domol (numai Scriban pornește de la un v. sl. *domaliti „a micșora”), deși în DU se făcuse o apropiere mai corectă în fondul ei sl. „domoli (forma ?) ”a se ruga„. De remarcat apoi varianta moldovenească dămol, a dămoli. Totul arată că avem de-a face cu un împrumut relativ recent (l păstrat, o neaccentuat). În vechea slavă apare verbul домолити сѧ (atestat într-un ”text din secolul al XIII-lea scris în Rusia), cu înțelesul de „a obține prin rugăciuni”, format din prefixul до- și молити „a ruga” (cu reflexivul молити сѧ „a se ruga”). De la înțelesul de „a ruga pînă la capăt”, adică pînă la obținerea celor dorite, se poate ușor ajunge la „a îmbuna”, „a face pe cineva să părăsească supărarea”. E curios de semnalat că înțelesul presupus pentru forma slavă primitivă este „jertfă” (Berneker, II, p. 66), cuvîntul fiind înrudit cu *mold- „moale” (Walde-Pokorny, Vergleichendes Wörterbuch der indogermanischen Sprachen„, Berlin u. Leipzig, 1927 -1930, II, p. 289). Forma moldovenească, cu ă pentru o neaccentuat, ne trimite spre limba rusă. Dicționarele rusești nu inserează cuvîntul. Dicționarul ucrainean al lui Grincenko are pe домолить tradus în rusește prin домолить, adică ”a obține„, cum și pe домолитися, tradus în rusește prin домолитиься, ceea ce arată că totuși verbul există sau cel puțin a existat în rusește. Ar rezulta, deci că verbul romînesc a fost împrumutat din rusește, iar adjectivul-adverb este postverbal, ca atîtea altele în romînește. TDRG mai citează din limba veche textul cai sirepi și nemoliți, întrebîndu-se dacă ultimul cuvînt nu e derivat de la moale. Mi se pare mult mai probabil că trebuie să pornim de la neumol-, cf. s.-cr. neumoliv, rus. неумолмимый, ”care nu se lasă înduplecat", cuvînt cu care, după cum se vede, ne-am apropiat mult de înțelesul pe care l-am presupus pentru primitivul lui domoli. În orice caz, cred că nu se poate tăgădui o influență a Iui moale asupra întregii familii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL