1. [DEX '09] DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
2. [MDA2] dumnealui, dumneaei ppl [At: CORESI, EV. 1 / V: domnia-lui, (înv) domnii lui, ~mialui, ~miealui, ~mielui, ~miilui, ~milui, ~elui, ~nialui, ~nielui, ~nilui, ~mialui, ~mielui, ~mului / Pl: ~lor / E: Domnia + lui (ei, lor)] 1 (Înv; pus înaintea numelor proprii, a numelor ce indică titluri, ranguri boierești) Arată respectul vorbitorului. 2 (Îvr; înaintea unui nume de rudenie) Indică reverența. 3 (Înv) Pronume de politețe pentru persoana a treia. 4 (Fam; înv; când vorbește soția ) Soț. 5 (Fam; înv; când vorbește soțul) Soție.
3. [DEX '98] DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
4. [DLRLC] DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-lui. Lui D. Costică nu-i scriu, fiindcă dumnealui, o dată ce-a pus mîna pe dv., m-a dat cu totul uitării. CARAGIALE, O. VII 6. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească. ISPIRESCU, L. 105. ◊ (Familiar, învechit și popular, ține locul cuvintelor «soț» sau «soție») Ai întîlnit... pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. (Chirița:) Un răvaș de la dumnealui?... Adă-l încoaci. ALECSANDRI, T. I 133. De cînd s-o dus dumnealui, N-am dat gură nimărui. ȘEZ. III 159. – Variante: domnialui (ODOBESCU, S. III 90) pron. pers., (Mold.) dumneei (CARAGIALE, O. I 89, NEGRUZZI, S. I 90) pron. pers. f.
5. [DEX '09] DOMNIALUI pron. pers. m. v. dumnealui.
6. [DEX '09] DUMNEEI pron. pers. f. v. dumnealui.
7. [MDA2] domilor sale ppl vz dumneasa
8. [MDA2] domnia lui ppl vz dumnealui
9. [MDA2] domnii lui ppl vz dumnealui
10. [MDA2] dumiealui ppl vz dumnealui
11. [MDA2] dumielui ppr vz dumnealui
12. [MDA2] dumiilui ppl vz dumnealui[1]
13. [MDA2] dumilui ppl vz dumnealui
14. [MDA2] dumnealor ppl vz dumnealui
15. [MDA2] dumnelor ppl vz dumnealui
16. [MDA2] dumnelui ppl vz dumnealui
17. [MDA2] dumnialui ppl vz dumnealui
18. [MDA2] dumnielui ppl vz dumnealui
19. [MDA2] dumniilor lor ppl vz dumnealui[1]
20. [MDA2] dumnilui ppl vz dumnealui
21. [MDA2] dumului ppr vz dumnealui
22. [DLRLC] DOMNIALUI pron. pers. v. dumnealui.
23. [Șăineanu, ed. VI] Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi.
24. [Scriban] dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.
25. [DOOM 3] dumnealui pr. m. (abr. d-lui), f. dumneaei; pl. m. și f. dumnealor, abr. d-lor
26. [DOOM 2] !dumnealui pr. m., f. dumneaei; pl. m. și f. dumnealor
27. [IVO-III] dumnealui, dumneaei; dumnealor pl. m. și f.
28. [MDO] dumneaei
29. [MDO] dumnealor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL