Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă disolutiv

Definiție și ce înseamnă disolutiv

1. [DEX '09] DISOLUTIV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Livr.) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

2. [MDA2] disolutiv, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dissolutif] (Liv) Dizolvant (2).

3. [DEX '98] DISOLUTIV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

4. [MDN '00] DISOLUTIV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)

5. [DOOM 3] disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disolutivă, pl. disolutive

6. [DOOM 2] *disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disolutivă, pl. disolutive

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]

1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]

1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]

1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + […]

1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]

1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]

1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat […]

1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]