1. [DEX '09] DIREGĂTORIE s. f. v. dregătorie.
2. [DEX '09] DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătorie s. f.] – Dregător + suf. -ie.
3. [MDA2] deregătorie sf vz dregătorie
4. [MDA2] dregătorie sf [At: COD. VOR. 54/12-13 / V: (înv) der~, dir~ / Pl: ~ii / E: dregător + -ie ] (Înv) 1 Funcția de dregător (1). 2 Rangul de dregător (1). 3 (Îlav) Din ~ În mod oficial. 4 (Îe) A-și face ~a A-și îndeplini funcția. 5 Conducere. 6 Poruncă. 7 (Mai ales în Imperiul Roman) Provincia condusă de un dregător (4).
5. [CADE] DREGĂTORIE, † DEREGĂTORIE, † DIREGĂTORIE sf. Slujba unui înalt funcționar, funcțiune înaltă: nu-l făcuse cu diregătorie la curte (N.-COST.); ajunsese la înalte dregătorii, atît la divan, cît și la ordie (ODOB.) [d(e)regător].
6. [DLRLC] DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. (Învechit) Funcție înaltă, demnitate, slujbă laică sau eclesiastică; autoritate publică. Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. ◊ A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. (Atestat în forma diregătorie) [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. ♦ (Rar) Judecătorie. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. – Variantă: (regional) diregătorie s. f.
7. [Șăineanu, ed. VI] dregătorie f. funcțiune înaltă.
8. [Scriban] dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.
9. [DOOM 3] dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile (desp. -ri-i-)
10. [DOOM 2] dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL