1. [MDA2] directitate sf [At: DN2 / Pl: (rar) ~tăți / E: direct] (Rar) Spunere a unui lucru în mod direct (12), fără ocolișuri Si: simplitate, (rar) directețe, directitudine.
2. [DN] DIRECTITATE s.f. Însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; simplitate; directitudine. [< direct + -itate].
3. [MDN '00] DIRECTITATE s. f. însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; directitudine, directețe. (< direct + -itate)
4. [DCR2] directitate s. f. Simplitate ◊ „Fraza e stăpânită, articulată exact, în repezi căderi ce sunt expresive prin directitate și limpezime.” R.lit. 28 XI 73 p. 12 (din direct + -itate; L. Seche în LR 1/60 p. 60; LRC II 177)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL