Definiție și ce înseamnă deșurubare

1. [DEX '09] DEȘURUBARE, deșurubări, s. f. Acțiunea de a deșuruba. – V. deșuruba.

2. [MDA2] deșurubare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~upa~ / S și: (îvp) desș~ / Pl: ~bări / E: deșuruba] 1 Scoatere a unui șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) Demontare a unui obiect din șuruburi.

3. [DEX '09] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.

4. [MDA2] desșurupa v vz deșuruba

5. [MDA2] desșurupare sf vz deșurubare

6. [MDA2] deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.

7. [MDA2] deșurupa v vz deșuruba

8. [MDA2] deșurupare sf vz deșurubare

9. [DEX '98] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.

10. [DLRLC] DESȘURUBA vb. I v. deșuruba.

11. [DLRLC] DESȘURUPA vb. I v. deșuruba.

12. [DLRLC] DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșuruba (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupa (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.

13. [Scriban] desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.

14. [DOOM 3] deșurubare s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări

15. [DOOM 2] deșurubare s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări

16. [DOOM 3] deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 deșurubează; conj. prez. 1 sg. să deșurubez, 3 să deșurubeze

17. [DOOM 2] deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubează

18. [MDO] deșuruba

19. [Argou] deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DEȘTEPTĂCIUNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea […]
1. [DEX '09] DEȘTEPTĂTOR, -OARE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător […]
1. [DEX '09] DEȘTERNE, deștern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe […]
1. [DEX '09] DEȘTERNE, deștern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe […]
1. [DEX '09] DEȘTERNE, deștern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe […]
1. [MDA2] deștingere sf vz destindere 2. [DEX '09] DESTINDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul […]
1. [DEX '09] DEȘUCHEAT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile […]
1. [DEX '09] DEȘUCHETURĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată. – Deșucheat + suf. -ură. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro