Definiție și ce înseamnă deștingere

1. [MDA2] deștingere sf vz destindere

2. [DEX '09] DESTINDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

3. [MDA2] destindere sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: destinde] 1 (Ccr) Întindere pe o suprafață vastă de pământ Si: destins1 (1). 2 (Îdt) Desfășurare prin deschidere, întindere, răsfirare etc. Si: destins1 (2). 3 Ieșire dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție ghemuită Si: destins1 (3), întindere, îndreptare, relaxare. 4 (Fig) Încetare a unei stări de tensiune nervoasă, de surescitare Si: calm, calmare, destins1 (4), liniștire, relaxare. 5 (Pex) Ieșire din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: destins1 (5), odihnă, pace, recreare1, relaxare, repaus, tihnă. 6 (Fig) Deconectare. 7 (Fiz) Creștere a volumului specific al unui fluid, însoțită de scăderea presiunii Si: detentă, expansiune. 8 Ieșire din starea de încordare a unei coarde, a unui arc etc. Si: destins1 (7), destrunare (1).

4. [CADE] ‡ DEȘTINDE (-ind), ‡ DEȘTINGE (-ing) vb. intr. A se coborî, a descinde [lat. dĕscendĕre].

5. [DLRLC] DESTINDERE s. f. Faptul de a (se) destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare. Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160. Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. ♦ Fig. Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de spirit încordate; liniștire. Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737. Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65. Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470.

6. [DN] DESTINDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde].

7. [MDN '00] DESTINDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ◊ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniștire. 2. slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)

8. [Scriban] deștíng, -íns, a -ínge v. tr. (lat. descéndere, după verbele în -ing, ca încing). Vechĭ. Descind, mă scobor.

9. [DOOM 3] destindere s. f., g.-d. art. destinderii; pl. destinderi

10. [DOOM 2] destindere s. f., g.-d. art. destinderii; pl. destinderi

11. [DER] deștinge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – Var. deștinde. Lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliție, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. Înv. (sec. XVI-XVII).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ETAJA, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri […]
1. [DEX '09] ETAJARE, etajări, s. f. Acțiunea de a (se) etaja și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] ETAJAT, -Ă, etajați, -te, adj. (Despre clădiri) Cu etaje. – V. etaja. […]
1. [DEX '09] ETAJERĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi […]
1. [DEX '09] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de […]
[MDN '00] ETALAJIST, -Ă s. m. f. 1. cel care expune mărfuri pentru public; vânzător […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro