1. [DEX '09] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.
2. [MDA2] etalaj sn [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~agiu / Pl: (rar) ~uri / E: fr étalage] 1 Etalare (1). 2 (Ccr) Totalitate a mărfurilor expuse. 3 (Pex) Loc unde sunt expuse mărfurile. 4 (Teh) Parte inferioară în formă de trunchi de con a cuvei unui furnal.
3. [CADE] * ETALAJ (pl. -aje) sn. ⚚ Expunere de mărfuri spre vânzare ¶ 2 ⚚ Marfa expusă spre vînzare; galantar ¶ 3 Ⓕ Ori-ce lucru pe care-l arată cineva cu fală, cu care face paradă [fr.].
4. [CADE] *ETALAJ (pl. -aje) sn. 1 ⚚ Expunere de mărfuri spre vînzare ¶ 2 ⚚ Marfa expusă spre vînzare; galantar ¶ 3 Fig. Ori-ce lucru pe care-l arată cineva cu fală, cu care face paradă [fr.].
5. [DLRLC] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei cuptorului înalt.
6. [DLRM] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei cuptorului industrial. – Fr. étalage.
7. [DN] ETALAJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage].
8. [MDN '00] ETALAJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage)
9. [Șăineanu, ed. VI] etalaj n. 1. expunere de mărfuri sau mărfurile înseși; 2. fig. paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de erudițiune.
10. [Scriban] *etaláj n., pl. e (fr. étalage, d. étaler, a expune, a etala, d. étal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfurĭ. Mărfurĭ expuse. Fig. Paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de lux, de erudițiune.
11. [MDA2] etalagiu sn vz etalaj
12. [DOOM 3] etalaj s. n., pl. etalaje
13. [DOOM 2] etalaj s. n., pl. etalaje
14. [MDO] etalaj
15. [IVO-III] etalaj, -je.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL