1. [DEX '09] DESFOIA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Pref. des- + [în]foia.
2. [MDA2] desfoia [At: LB / Pzi: ~oi / E: des- + (în)foia] 1 vr (Îvr) A se desumfla. 2 vt (Asr) A smulge petalele unei flori. 3 vr (D. flori, boboci) A se deschide. 4 vt (Tex; spc) A desfira. 5 vt (Rar) A smulge foile unei cărți. 6 vr (D. urdă) A se desface în mai multe bucăți în timpul preparării.
3. [CADE] DESFOIA (-foiu) vb. tr. și refl. A (se) despuia de foi, a (se) desfrunzi [des- + foaie].
4. [DEX '98] DESFOIA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des1- + [în]foia.
5. [DLRLC] DESFOIA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge, a lăsa să cadă petalele unei flori. Grădinile albe, crengile desfoind albele flori afînate... toate, erau toate ca în vacanțele de altădată. C. PETRESCU, O. P. II 32. Vîntul... desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Refl. (Despre flori, boboci) A înflori, a se deschide. (Fig.) Pe gură-i se desfoaie Dulce rază-mbobocită. ALECSANDRI, P. A. 192. ◊ Tranz. (Poetic) Tristețe-n mine iarăși bobocii ți-i desfoi. STANCU, C. 85.
6. [Șăineanu, ed. VI] desfoì v. 1. a desfrunzi: vântul... desfoaie blânde flori AL.; 2. a se deschide: și pe gura-i se desfoaie dulce roză ’mbobocită AL.
7. [Scriban] desfoĭéz v. tr. (d. foaĭe). Iaŭ, rup foile (frunzele). Desfiluĭesc.
8. [DOOM 3] desfoia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfoi, 3 desfoaie, 1 pl. desfoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să desfoi, 3 să desfoaie; imper. 2 sg. afirm. desfoaie; ger. desfoind
9. [DOOM 2] desfoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfoi, 1 pl. desfoiem, 3 desfoaie; conj. prez. 3 să desfoaie; ger. desfoind
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL