1. [DEX '09] DESFIAT, -Ă, desfiați, -te, adj. (Despre minori) Căruia i-a fost anulată înfierea. [Pr.: -fi-at] – V. desfia.
2. [MDA2] desfiat1 sn [At: MDA ms / P: ~fi-at / Pl: ~uri / E: desfia] Desfiere.
3. [MDA2] desfiat2, ~ă a [At: DEX2 / P: ~fi-at / Pl: ~ați, ~e / E: desfia] (D. minori) Căruia i-a fost anulată înfierea.
4. [DEX '09] DESFIA, desfiez, vb. I. Tranz. A anula o înfiere. [Pr.: -fi-a] – Pref. des- + [în]fia.
5. [MDA2] desfia vt [At: DEX2 / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: des- + (în)fia] A anula o înfiere.
6. [DEX '98] DESFIA, desfiez, vb. I. Tranz. A anula o înfiere. [Pr.: -fi-a] – Des1- + [în]fia.
7. [DCR2] desfia vb. I (jur.) A declara nulă o înfiere ◊ „Elucidând, însă, acest caz, am discutat cu mai multe persoane, între care și tatăl adoptiv. Regreta. Ce? Că nu a avut posibilitatea legală să o desfieze. Doar atât. Nici un grăunte de remușcare pentru traumele provocate în viața fiicei sale.” I.B. 6 VI 75 p. 2 (din des- + [în]fia; Th. Hristea ne-a comunicat că acest cuvânt există de cel puțin 40 de ani în lb. rom.; DEX-S)
8. [DOOM 3] desfia (a ~) (desp. -fi-a) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfiez (desp. -fi-ez), 3 desfiază, 1 pl. desfiem; conj. prez. 1 sg. să desfiez, 3 să desfieze; ger. desfiind (desp. -fi-ind)
9. [DOOM 2] *desfia (a ~) vb., ind. prez. 3 desfiază, 1 pl. desfiem (fi-em); conj. prez. 3 să desfieze; ger. desfiind (-fi-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL