1. [DEX '09] DESFIGURAT, -Ă, desfigurați, -te, adj. Urâțit, pocit, sluțit, deformat. – V. desfigura.
2. [MDA2] desfigurat2, ~ă a [At: ASACHI, I. 492/18 / V: (înv) def~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfigura] 1 (D. oameni) Care are fața sau înfățișarea deformată (în urma lovirii, ca efect al unei boli, în urma unei stări sufletești). 2 (D. aspectul inițial al lucrurilor) Devenit de nerecunoscut. 3 (Rar; d. limbă, limbaj) Denaturat2. 4 (Îvr; d. notițe, însemnări) Șters din registru.
3. [MDA2] desfigurat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) def~ / Pl: ~uri / E: desfigura] 1-4 Desfigurare (1-4).
4. [DLRLC] DESFIGURAT, -Ă, desfigurați, -te, adj. Deformat, urîțit, pocit. Ascuns sub pansament, obrazul, pe care îl știe pentru totdeauna desfigurat. C. PETRESCU, Î. II 59.
5. [DEX '09] DESFIGURA, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica, a urâți fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.
6. [MDA2] defigura vtr vz desfigura
7. [MDA2] desfigura [At: PLEȘOIANU, I, III, 116/24 / V: (înv) def~ / Pzi: ~rez / E: fr défigurer] 1-2 vtr (D. fața, forma sau înfățișarea cuiva) (A face să devină sau) a deveni de nerecunoscut, urâtă, deformată (prin lovire, ca efect al unei boli, în urma unei stări sufletești etc.) Si: a poci, a schimonosi, a sluți. 3-4 vtr (D. forma, aspectul inițial al lucrurilor) A (se) face de nerecunoscut Si: a (se) poci, a (se) urâți. 5-6 vtr (D. limbă și limbaj) A (se) denatura. 7 vt (C.i. notițe, însemnări) A șterge din registru.
8. [MDA2] disfigurat, ~ă a vz desfigurat
9. [CADE] * DESFIGURA (-urez) vb. tr. și refl. 1 A (~și) strica figura, fața, obrazul ¶ 2 A (-și) strica forma ¶ 3 A (se) poci, a (se) urîți [fr. défigurer].
10. [DEX '98] DESFIGURA, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.
11. [DLRLC] DESFIGURA, desfigurez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A strica fața, figura, forma, înfățișarea firească, urîțind-o; a poci, a sluți. Dacă mă lovea, nu știu ce s-ar fi putut întîmpla. M-ar fi desfigurat, poate m-ar fi ucis chiar. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Sultana și Domnica se repezeau la ea, s-o desfigureze cu unghiile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 38.
12. [DN] DESFIGURA vb. I. tr. A poci, a urîți, a sluți (figura, fața cuiva). [Cf. fr. défigurer].
13. [MDN '00] DESFIGURA vb. tr. a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). (după fr. défigurer)
14. [Șăineanu, ed. VI] desfigurà v. 1. a strica figura, forma; 2. fig. a altera: a desfigura limba; 3. a se face urît.
15. [Scriban] *desfiguréz v. tr. (fr. défigurer). Deformez, stric figura, urîțesc. Fig. Alterez, falsific: a desfigura istoria.
16. [DOOM 3] desfigura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfigurez, 3 desfigurează; conj. prez. 1 sg. să desfigurez, 3 să desfigureze
17. [DOOM 2] desfigura (a ~) vb., ind. prez. 3 desfigurează
18. [Argou] A DESFIGURA ÎN BĂTAIE a aranja mutra cuiva, a boți mutra (cuiva), a pavoaza, a rașcheta, a șifona mutra (cuiva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL