1. [MDA2] depozitat2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 402 / Pl: ~ați, ~e / E: depozita] 1 Așezat în depozit Si: depozitarisit1. 2 Depus la loc sigur.
2. [MDA2] depozitat1 sn [At: MDA ms / E: depozitarisi] (Înv) Înmagazinare.
3. [DEX '09] DEPOZITA, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.
4. [MDA2] depozita [At: STAMATI, D. / Pzi: ~tez / E: depozit] 1 vt A pune ceva în depozit (4) Si: a depozi, a depozitarisi. 2 vt A pune ceva la loc sigur. 3 vt A încredința cuiva un lucru spre păstrare. 4 vr A se sedimenta.
5. [CADE] * DEPOZITA (-itez) vb. tr. A depune într’un loc, într’un depozit.
6. [DLRLC] DEPOZITA, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) în depozit. Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru soldați. C. PETRESCU, Î. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a încredința (un lucru) spre păstrare. Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul băncii – un sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1.
7. [DN] DEPOZITA vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].
8. [MDN '00] DEPOZITA vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)
9. [DOOM 3] depozita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depozitez, 3 depozitează; conj. prez. 1 sg. să depozitez, 3 să depoziteze
10. [DOOM 2] depozita (a ~) vb., ind. prez. 3 depozitează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL