1. [DEX '09] DĂLCĂUC, dălcăuci, s. m. (Pop.) Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali din trecut. [Var.: dalcauc s. m.] – Din tc. dalkavuk.
2. [DEX '98] DĂLCĂUC, dălcăuci, s. m. Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali de pe vremuri. [Var.: dalcauc s. m.] – Din tc. dalkavuk.
3. [DLRLC] DĂLCĂUC s. m. v. dalcauc.
4. [DEX '09] DALCAUC s. m. v. dălcăuc.
5. [MDA2] dalcauc sm [At: HELIADE, O. II, 427 / V: ~lha~, dălcăuc, dălhăluț / Pl: ~uci / E: tc dalkavuk] 1 (Înv) Persoană care obișnuia să mănânce permanent la mesele altora. 2 (Înv; pex) Parazit. 3 Om de nimic Si: haimana. 4 Scandalagiu. 5 Bătăuș. 6 (Iuz; dep) Agent electoral.
6. [MDA2] dalhauc sm vz dalcauc
7. [MDA2] dălcăc sn vz dalcauc
8. [MDA2] dălhăuc sm vz dalcauc
9. [MDA2] dălhăuț sm vz dalcauc
10. [CADE] † DALCAUC sm. Lingău, linge-talere, parazit: o ieși o ceată de ~i, de haimanale de-ale dv. în ultiță cu reteveiul (CAR.) [tc.].
11. [DLRLC] DALCAUC, dalcauci, s. m. 1. Bătăuș, scandalagiu, haimana; om de nimic. O ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul. CARAGIALE, O. II 138. 2. Agent electoral de pe vremuri. (Atestat în forma dălcăuc) La corvoadă, mă! răcneau... ipistații însoțiți de dălcăucii din guardia civilă. PAS, L. I 128. Au mai fost cotonogiți vreo doi dălcăuci de teapa lui Neagu Cioară. id. ib. 210 – Variantă: dălcăuc s. m.
12. [Șăineanu, ed. VI] dalcauc m. parazit, lingău (vorbă aproape ieșită din uz): o ceată de dalcauci, de haimanale CAR. [Turc. DAL KAVUK, lit. căciulă lungă (cum o purtau paraziții)].
13. [Scriban] dalcaúc m. (turc. dalkauk, dalkavuk, „căciulă lungă, parazit, bufon”. V. cauc). Vechĭ. Parazit bufon. Azĭ. Iron. Agent, cirac. – Și dalhauc, dălhăuc și dălhăuț. V. dălcăuș.
14. [Scriban] dălhăúc și dălhăúț V. dalcauc.
15. [DOOM 3] dălcăuc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci
16. [DOOM 2] dălcăuc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăuci
17. [DER] dălcăuc (dălcăuci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuș, s. m. (Mold., plutaș), dălcăușiță, s. f. (Mold., femeie care ține cîrma unei plute).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL