Definiție și ce înseamnă cucoanăchifteriță

1. [Șăineanu, ed. VI] cocoană-chifteriță f. Mold. V. conopiștiriță: nu cumva va lo fi mușcat vreo cocoană-chifteriță? AL.

2. [MDA2] coropișniță sf [At: H II 27 / V: (reg) colăchistri~, colopiștiri~, colopri~, conochichiri~, conochifteri~, conochiftiri~, conochiș~, conopeș~, conopișteri~ (A și: ~pișteriță), conopiștini~, conopiștiri~, conosciri~, conoștiri~, conotifteri~, conotiftiri~, ~ochiș~, ~pejn~, ~peș~, ~ijn~, ~pișteri~, ~pișteri~, ~piștini~, ~piștiri~, ~piță, ~plejn~, ~pleș~, ~oșgneln~, ~oșpin-, goloprasci~, golopriș~, goropiștn~, pișteri~, tifte~, tiftir~ / Pl: ~țe / E: bg коропищтница] 1 (Ent) Insecta Grillotalpa vulgaris, dăunătoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă în special culturile din grădinile de legume Si: (reg) păduche-de-cal, coroi (6). 2 (Fig) Femeie grasă. 3 (Fig) Femeie periculoasă. 4 (Fig) Om de nimic. 5 (Fig) Om ruinat.

3. [CADE] COCOANĂ-CHIFTERIȚĂ sf. 🐙 = CONOPIȘTIRIȚĂ: nu cumva l-o fi mușcat vre-o ~ (ALECS.).

4. [Scriban] cocoánă-chíftiriță, V. coropișniță.

5. [Scriban] coropíșniță f., pl. e (bg. konopištnica și -išnica, d. konóp, cînepă. V. cînepă). Sud. Un mare insect ortopter care trăĭește pin grădinĭ și scurma pămîntu (gryllotalpa vulgaris). – În nord chiftiriță și conochiftiriță (din bg. konopištnica și rom. chiftiriță) și cocoană-chiftiriță; în Trans. Maram. conopiștiriță (vsl. konopĭa, cînepă, și sturicĭ, greĭer).

6. [DAR] cocoană-chifteriță s.f. (reg.) coropișniță, conopeștiriță.

7. [DAR] cucoană-chifteriță s.f. (reg.) coropișniță.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro