1. [DEX '09] COCIE, cocii, s. f. (Înv. și reg.) Trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cocie] – Din sb. kočija, magh. kocsi.
2. [MDA2] cocie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 51/2 / V: cucie / A și: cocie / E: srb kocija, mg kocsi] (Înv; Trs) 1 Trăsură pe arcuri, mică și ușoară Cf docar, caleașcă, caretă, droșcă, rădvan. 2 Căruță. 3 (Îvp; îe) (Slujbașului) îi cântă cocoșu-n ~ (Slujbașului) îi merge bine.
3. [CADE] ❍ COCIE sf. Olten. Tr.-Carp. Trăsură: Mîncai caii și cocia Și-mi făcui datoare via (IK.-BRS.) [srb. kočije; ung. kocsi].
4. [DEX '98] COCIE, cocii, s. f. (Înv. și reg.) Trăsură (ușoară). ♦ Căruță. [Acc. și: cocie] – Din scr. kočija, magh. kocsi.
5. [DLRLC] COCIE, cocii, s. f. (Învechit, azi în Transilv.) Trăsură pe arcuri, mică și ușoară, trasă de cai. V. caleașca, caretă. În Severin sînt 5... lemnari, care fac cocii de cai și care de boi... O cocie sau un car de lemne se plătește de la 5 pînă la 4 galbeni. I. IONESCU, M. 709. Din cocie ferecată Am rămas numai c-o roată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. Plimbă-mi-se, plimbă Domnul Negru-vodă... C-o verde cocie, Verde zugrăvită-Ntr-aur poleită. TEODORESCU, P. P. 460. ♦ Căruță. – Accentuat și: cocie.
6. [DLRM] COCIE, cocii, s. f. (Înv. și reg.) Trăsură ușoară pe arcuri. ♦ Căruță. [Acc. și : cócie] – Sb. kočija, magh. kocsi.
7. [Șăineanu, ed. VI] cocie f. Tr. trăsură mică și ușoară. [Ung. KOCSY].
8. [Scriban] cocíe f. (ung. kocsi, căruță, d. Kocs, un oraș în comitatu Komoru, aĭ căruĭ locuitorĭ erau căruțașĭ între Viena și Buda în sec. 15 și 16. De aicĭ: sîrb. kóčija, bg. kočiĭe, turc. alb. koči; germ. kutsche, engl. coach, fr. sp. coche, it. cocchio). Ban. Olt. Munt. vest. Căruță. – Și cucíe (CL. 1920, 630).
9. [MDA2] cucie sf vz cocie
10. [Scriban] cucíe, V. cocie.
11. [DOOM 3] cocie (reg.) s. f., art. cocia, g.-d. art. cociei; pl. cocii, art. cociile (desp. -ci-i-)
12. [DOOM 2] cocie (înv., reg.) s. f., art. cocia, g.-d. art. cociei; pl. cocii, art. cociile
13. [DER] cocie (-ii), s. f. – Trăsură, caleașcă. – Mr. cucie. Bg., sb. kočija, din mag. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puțin sigură. – Der. cocier, s. m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaș, s. m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociș, s. m. (vizitiu), din mag. kocsis. Înv. în limba literară, se folosește în Banat și Trans.
14. [DRAM 2021] cócie, cocii, s.f. (reg.; înv.) 1. Trăsură, caleașcă: „O dată pe săptămână, doctorul Várady din Coștiui cu cocia trecea prin sat, se oprea la primărie…” (Bota, 2005: 65; Rona de Sus). ■ Atestat cu acest sens doar în Maram. și Sătmar; în Trans. se folosește sin. hinten (ALR, 1956: 355). 2. Cărucior (în Maram. din dreapta Tisei). – Din srb. kočja, magh. kocsi „din orașul Kocs” (DER, DEX, MDA), cf. germ. Kutsche (DER).
15. [DRAM 2015] cocie, cocii, s.f. – (reg.; înv.) Trăsură, caleașcă: „O dată pe săptămână, doctorul Várady din Coștiui cu cocia trecea prin sat, se oprea la primărie…” (Bota, 2005: 65; Rona de Sus); „Că jinerele la socrie, / Îi ca ruda la cocie” (Bilțiu, 1990: 123). Atestat doar în Maramureș și Sătmar; în Transilvania se folosește hinten, în Muntenia și Moldova, trăsură (ALR, 1956: 355). – Din srb. kočja, magh. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, DER, DEX, MDA), cf. germ. Kutsche (DER).
16. [DRAM] cocie, s.f. – Trăsură; termen atestat doar în Maramureș, Sătmar; în Transilvania se folosește hinten; în Muntenia și Moldova, trăsură (ALR 1956: 355): „O dată pe săptămână, doctorul Várady din Coștiui cu cocia (trăsură) trecea prin sat, se oprea la primărie…” (Bota 2005: 65; Rona de Sus); „Că jinerele la socrie, / Îi ca ruda la cocie” (Bilțiu 1990: 123). – Din srb. kočja, magh. kocsi (DEX), cf. germ. Kutsche (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL