1. [MDA2] covățit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: covăți] (Reg) 1-2 Covățire (1-2).
2. [MDA2] covățit2, ~ă a [At: C. PETRESCU, R. DR. 151 / V: ~țât / Pl: ~iți, ~e / E: covăți] (Reg) 1 Scobit. 2 Covătat (2). 3 Cocoșat. 4 (D. cal) Deșelat.
3. [DLRLC] COVĂȚIT, -Ă, covățiți, -te, adj. (Rar) Adîncit, săpat, scobit în forma unei coveți. Albia covățită a rîului.
4. [MDA2] covățât, ~ă a vz covățit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL