1. [MDA2] covățea sf [At: I. IONESCU, C. 215 / V: ~veț~ / Pl: ~ele / E: covată + -ea] 1- 25 Covățică (1-25).
2. [CADE] COVĂȚEA, COVĂȚICĂ (pl. -țele) sf. 1 dim. COVATĂ: rămase un fel de covățea mititică de piatră (ISP.); am făcut din lut un copilaș și l-am pus colea în covățică (RET.) ¶ 2 🏚 Teica morii în care curg grăunțele din coș înainte de a trece între pietrele morii.
3. [Șăineanu, ed. VI] covățea (covățică) f. 1. albiuță: își fură copilul din covățică CR.; 2. teica morii; 3. pl. două castroane ce se îmbucă și în cari se pun d’ale mâncării pe drum.
4. [Scriban] covățeá și covățícă f., pl. ele. Dim. d. covată.
5. [MDA2] covețea sf vz covățea
6. [DAR] covățea, covățele, s.f. (reg.) 1. albiuță, copăiță. 2. cutia (teica) morii. 3. (la pl.) două castroane puse unul peste altul și îmbucate, pentru păstrarea alimentelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL