1. [DEX '09] COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.
2. [DLRLC] COSITOARE, cositori și cositoare, s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.
3. [DLRM] COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Din cosi + suf. -(i)toare.
4. [DEX '09] COSITOR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.
5. [DEX '09] COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.
6. [MDA2] cosâtor, ~oare sf, a vz cositor1
7. [MDA2] cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.
8. [MDA2] cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioară / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).
9. [MDA2] cosotor sns vz cositor1
10. [MDA2] costor sns vz cositor1
11. [MDA2] costoriu1 sms vz cositor1
12. [MDA2] cusitor sn vz cositor1
13. [MDA2] cusitoriu sn vz cositor1
14. [MDA2] cusotor sn vz cositor1
15. [MDA2] custor sn vz cositor1
16. [MDA2] cusutor1 sn vz cositor
17. [MDA2] cusutoriu sn vz cositor1
18. [CADE] COSITOR 2 sbst. 1 💎 Metal albicios, de coloarea argintului, mai tare decît plumbul, cu care se spoesc vasele de aramă ca să nu coclească; fiind foarte maleabil, se fac din el foițe subțiri cu care se învelește ciocolata și alte produse alimentare; se mai întrebuințează în compoziția bronzului, etc. ¶ 2 🌿 IARBA-DE-~ = BARBA-'URSULUI1 [ngr. κασσίτερος].
19. [CADE] COSTOR ... = COSITOR ...
20. [CADE] ‡ CUSTORIU = COSITOR: să iei var de custoriu și var de plumb, să le freci amîndouă împreună (DRĂGH.).
21. [DEX '98] COSITOR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.
22. [DLRLC] COSITOR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.
23. [DLRLC] COSITOR3, -OARE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.
24. [DLRM] COSITOR1 s. n. Staniu. – Slav (v. sl. kositerŭ <gr.).
25. [DLRM] COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș. – Din cosi + suf. -(i)tor.
26. [Șăineanu, ed. VI] cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].
27. [Scriban] cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.
28. [Scriban] costór n. V. cositor.
29. [DOOM 3] cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori
30. [DOOM 2] cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori
31. [MDO] cositoare, pl. cositori
32. [DOOM 3] cositor3 (staniu) s. n.; simb. Sn
33. [DOOM 3] +cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare
34. [DOOM 3] cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare
35. [DOOM 2] cositor2 (staniu) s. n.; simb. Sn
36. [DOOM 2] cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare
37. [DER] cositor s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).
38. [Argou] a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).
39. [DRAM 2021] cositór, cositoare, s.n. (reg.) Teren bun pentru cosit iarba; cosalău. – Din cosi + suf. -tor (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL