1. [DEX '09] COSIT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi.
2. [MDA2] cosit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 48 / V: ~sât / Pl: ~iți, ~e / E: cosi] 1 (D. plante) Care a fost tăiat cu coasa. 2 (Pex) Care a fost tăiat. 3 (Fig) Care a fost omorât. 4 (D. terenuri) De pe care s-a cosit iarba. 5 (D. cal) Care s-a rănit cu potcoava când s-a cosit (5). 6 (D. haine) Care s-a ros prin frecare.
3. [MDA2] cosit1 sn [At: ȘEZ. VI, 1 / V: (reg) ~sât / Pl: ~uri / E: cosi] 1-3 Cosire (1-3). 4 (D. animale; nob) Păscut1. 5-7 Cosire (8-10).
4. [CADE] COSIT I. adj. p. COSI ¶ ¶ C. NECOSIT. II. sbst. 1 Faptul de a cosi ¶ 2 Plata pentru cosirea fînului, etc.
5. [DLRLC] COSIT s. n. 1. Acțiunea de a cosi. Prinse să cînte lin, liniștit, ca și cum s-ar fi întors din munți, de la cosit. CAMILAR, N. I 203. La Tolstoi, în 30 de pagini e descris un cosit de iarbă. GHEREA, ST. CR. III 114.. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. A sosit pe la cositul finului.
6. [DLRM] COSIT s. n. 1. Acțiunea de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei.
7. [Șăineanu, ed. VI] cosit n. 1. lucrarea de a cosi și efectul ei; 2. plata cositului.
8. [DEX '09] COSI, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.
9. [DEX '09] COȘI, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.
10. [MDA2] cosât1 sn vz cosit1
11. [MDA2] cosât2, ~ă a vz cosit2
12. [MDA2] cosi2 [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) ~sî / Pzi: ~sesc / E: vsl косити] 1 vt A tăia cu coasa (1) iarba, plantele de nutreț, cerealele. 2 vt (Pex) A tăia. 3 vt (Fig; instrumentul e o armă, o boală etc.) A omorî. 4 vt (D. animale; nob) A paște. 5 vr (D. animale) A-și lovi, în mers, picioarele unul de celălalt. 6 vr (D. cal) A se răni cu potcoava când se cosește (5). 7 vr (D. haine) A se roade prin frecare.
13. [MDA2] coși [At: LB / Pzi: ~șesc / E: srb košiti, ucr кощитися] (Îrg) 1 vt A se înfoia. 2 vr A dospi. 3-4 vtr A (se) coșcovi (3-4). 5 vr (D. o parte lovită a corpului ) A se umfla. 6 vr (D. piele) A se bășica. 7 vr (Fig) A se lăuda. 8 vt (Șîe a ~ în bătăi) A bate foarte rău. 9 vr A se turti. 10 vr A se apleca. 11 vr A fi obosit de căratul unei greutăți. 12 vr A se zdrobi. 13 vt (Fig) A înșela. 14 (Fig) vt A seduce. 15 vt A fura. 16 vt A mușca tare. 17 vr (D. copac) A i se desprinde scoarța.
14. [MDA2] coșit1 sn [At: PISCUPESCU, O. 300/3 / Pl: ~uri / E: coși] (Îrg) 1-17 Coșire (1-17).
15. [MDA2] coșit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: coși] (Îrg) 1 Înfoiat2. 2 Dospit2. 3-4 Coșcovit2 (3-4). 5 Umflat2. 6 Bășicat2. 7 (Șîe) ~ în bătăi Bătut2 foarte rău. 8 Turtit2. 9 Aplecat2. 10 Obosit de căratul unei greutăți. 11 Zdrobit. 12 (Fig) înșelat2. 13 (Fig) Sedus2. 14 Furat2. 15 Mușcat2 tare. 16 (D. copac) Căruia i s-a desprins scoarța.
16. [CADE] COSI (-osesc) I. vb. tr. 1 🚜 A tăia cu coasa (iarba, fînul, etc.) ¶ 2 Ⓕ A răpune viața, a secera aluziune la coasa Morții (👉 COASĂ): moartea îl cosește înainte ce trista realitate n’a cosit încă florile inimii sale (BOL.). II. vb. refl. 1 🐕 A se tăia, a se răni cu potcoava la chișiță (vorb. de cai, cînd se lovește la mers un picior de celălalt) ¶ 2 pr. ext. A se roade prin frecare (vorb. de marginea de jos a pantalonilor): taie din turul pantalonilor, ca să-i cîrpească pe jos, cînd se cosesc (DLVR.) [vsl. kositi].
17. [CADE] COȘI sm. pl. 🩺 👉 COȘ2.
18. [CADE] COȘI (-șesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Trans. 1 🩺 A bășica, a face coși pe piele: ne-au coșit țînțarii (CRG.); coșit de bube, plin de bube pe corp ¶ 2 A burduși, a snopi în bătaie: de n’or afla toate în rînduială ... să știe că or coși-o în bătaie (SB.). II. vb. refl. 🩺 A se bășica, a face bășici, a se umplea de coși: le număra și cu măcăul cel de alun, pînă se mai coșeau pe spate (RET.).
19. [DLRLC] COSI, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A tăia cu coasa sau cu mașina de cosit, iarba, plantele de nutreț, cerealele. Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. BENIUC, V. 9. Trudită, chinuită coasă, Vei mai cosi tu numai iarbă? GOGA, C. P. 23. Cînd mă sculai, îi zării pe tustrei cosind în fundul de la deal al poienii, moșneagul în frunte și băietanii după el. HOGAȘ, M. N. 70. Iarba pe tot șesul de cosit e gata. MACEDONSKI, O. I 187. ◊ (Metaforic) Mă dusei cu coasa-n luncă Și cosii jale adîncă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. Deodată vîntul rece Fără vreme vă cosește. ALECSANDRI, P. A. 64. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugind o rennoiesc. ALEXANDRESCU, P. 38. 2. Refl. (Mai ales despre cai) A se lovi, în mers, cu un picior de celălalt (adesea rănindu-se). Calul din dreapta se cosește. ◊ (Despre părțile de jos ale pantalonilor) A se roade. Taie din turul pantalonilor ca să-i cîrpească pe unde se cosesc. DELAVRANCEA, H. T. 13.
20. [DLRLC] COȘI, coșesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (În expr.) A coși în bătaie = a bate zdravăn, a snopi. Și asta în toate silele de cîte două, trei ori, de-ți vine cîteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor. CREANGĂ, A. 39. 2. Refl. (Despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. I s-a fost coșit pielea de pe cap. SBIERA, P. 10. ◊ Refl. pas. I se coșesc spatele de lovituri. ȘEZ. I 272.
21. [DLRM] COSI, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu mașina de cosit) iarba, plantele de nutret, cerealele. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A se lovi, în mers, cu un picior de altul. ♦ (Despre părțile de jos ale pantalonilor) A se roade. – Slav (v. sl. kositi).
22. [DLRM] COȘI, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei loviturii. ♦ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – V. coș2.
23. [Șăineanu, ed. VI] cosí v. 1. a tăia cu coasa: grânele se cosesc către sfârșitul lui Iulie; 2. fig. a face să piară, a nimici: cum vremea cu moartea cosește fără ’ncetare GR. AL.; 3. a-și jupui picioarele de umblet (despre cai).
24. [Șăineanu, ed. VI] coșì v. 1. a umfla: pieptul lui se coșește; 2. a burduși: îți vine să-i coșești în bătaie CR.; 3. a pișca: ne-au coșit țânțarii CR. [V. coși, bube].
25. [Scriban] cosésc v. tr. (bg. kósĭy, cosesc, sîrb. kositi se, a se uza pin frecare, rus. kositĭ, a cosi, a tăĭa de-a curmezișu). Taĭ cu coasa: a cosi ĭarba. Fig. Ĭ-a cosit moartea, ĭ-a secerat, ĭ-a răpit. V. refl. (neol. după fr. se faucher). A se meria, a se izbi picĭor peste picĭor în mers (vorbind de caiĭ răŭ conformațĭ): acest cal se cosește.
26. [Scriban] coșésc v. tr. (rus. kokósitĭ, id. Cp. și cu sîrb. kòšiti, a sfîșia). Bat răŭ, snopesc, burdușesc: l-a coșit în bătaĭe. Cĭupesc (pișc) tare: ne-aŭ coșit țînțariĭ. V. cĭomăgesc.
27. [DOOM 3] cosit s. n.
28. [DOOM 2] cosit s. n.
29. [DOOM 3] cosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosesc, 3 sg. cosește, imperf. 1 coseam; conj. prez. 1 sg. să cosesc, 3 să cosească
30. [DOOM 3] coși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșesc, 3 sg. coșește, imperf. 1 coșeam; conj. prez. 1 sg. să coșesc, 3 să coșească
31. [DOOM 2] cosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosesc, imperf. 3 sg. cosea; conj. prez. 3 să cosească
32. [DOOM 2] coși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșesc, imperf. 3 sg. coșea; conj. prez. 3 să coșească
33. [DER] coși (-șesc, -it), vb. – 1. A umfla. – 2. A bășica. – 3. A face coșuri, bubulițe. – 4. A bate, a cîrpi, a lovi. – 5. A înșela. Sb., cr. košiti se „a se uza prin frecare”, cf. slov. košatiti se „a se umfla”, rut. košiti sja „a se umfla” (Cihac, II, 74; DAR). – Der. coșitură, s. f. (bășică).
34. [DAR] coși, coșesc, vb. IV (reg.) 1. a înțepa (țânțarii). 2. (refl.; despre piele) a se bășica, a se umfla; (despre aluat) a crește; (despre tencuială) a se burduși. 3. a bate, a burduși, a snopi în bătaie. 4. a păcăli, a înșela, a trage pe sfoară; a seduce. 5. a fura. 6. a mușca tare. 7. a se coji.
35. [DRAM 2021] coșí, coșesc, (coșî), v.r. (reg., înv.) 1. (ref. la pâine) A se umfla: „S-o coșât ptita” (ALRRM, 1971, h. 528) = are umflături care crapă în timpul coptului. 2. A se coșcovi. – Din srb. košiti (MDA).
36. [DRAM 2021] coșít, -ă, coșiți, -te (coșât), adj. Umflat: „Ptită coșâtă” (ALRRM, 1971, h. 528). – Din coși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL