1. [DEX '09] COSICIOARĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. – Cosiță + suf. -ioară.
2. [MDA2] cosicioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 630 / P: ~cioa~ / Pl: ~re / E: cosiță + -ioară] 1-8 (Pop; șhp) Cosiță (1, 3-5) (mică).
3. [CADE] COSICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. COSIȚĂ.
4. [DLRLC] COSICIOARĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. Ghiță nu mai zăbovea: Cosicioarele-i tăia, în pozunar le băga. TEODORESCU, P. P. 630. Chiruța, cum se scula, Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-și așeza. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. – Pronunțat: -cioa-.
5. [DLRM] COSICIOARĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță.
6. [DOOM 3] cosicioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioarei; pl. cosicioare
7. [DOOM 2] cosicioară (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioarei; pl. cosicioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL