1. [DEX '09] CORNACI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci.
2. [DEX '09] CORNACI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci.
3. [MDA2] cornaci, ~ace [At: H 465 / Pl: ~ / E: corn1 + -aci] 1 a (D. animale) Cu coarne lungi. 2 sm Diavol. 3-6 sm (Îrg) Cornist (2-5). 7 sm Persoană care ține coarnele plugului. 8 sm (Bot; lpl) Planta erbacee acvatică Trapa natans, cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe solitare, fructe negre-cenușii cu două-patru formațiuni ca niște coarne1 (1) și cu semințe comestibile Si: (reg) castane-de-baltă, castane-de-lac. Vz castană, ciuline, colțan, colțar, stea.
4. [DLRLC] CORNACI2, -E, cornaci, -e, adj. (Despre animalele cornute) Cu coarne lungi. Bou cornaci.
5. [DLRLC] CORNACI1 s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac.
6. [DLRM] CORNACI, -E, cornaci, -e, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Din corn2+ suf. -aci.
7. [DLRM] CORNACI1 s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe, cu fructele negre-cenușii, comestibile (Trapa natans). – Din corn1 + suf. -aci.
8. [Scriban] cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan.
9. [DEX '09] CORNAC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.
10. [MDA2] cornac1 sm [At: MARIAN, INS. 35 / Pl: ~aci / E: corn1 + -ac] (Ent; reg; șîcs) ~ mare Rădașcă (Lucanus cervus).
11. [MDA2] cornac2 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / Pl: ~aci / E: fr cornac] (Frm; îvr) 1 Persoană care conduce și îngrijește elefanți. 2 (Pex) Îngrijitor de animale, în India.
12. [MDA2] trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap1] (Rar; d. cai) A merge la trap1 (5).
13. [CADE] *CASTANĂ (pl. -ne) sf. 1 🌿 Fructul castanului ¶ 2 🌿 CASTANE-DE-BALTĂ sau CASTANE-DE-LAC = CORNACI ¶ 3 🐒 Mică crescătură rotundă și cornoasă ce există la fie-care din picioarele calului (🖼 951).
14. [CADE] CIULIN sm. 🌿 1 Plantă spinoasă, cu flori roșii purpurii, rar albe (Carduus nutans) (🖼 1235): fără să-i pese de ciulinii și rugii ce-i tăiau picioarele (DLVR.) ¶ 2 = SCAIU-MĂGĂRESC ¶ 3 = VARGA-CIOBANULUI1 ¶ 4 – CORNACI [rus. čilimŭ].
15. [CADE] COLȚAN sm. 1 🌿 = CORNACI ¶ 2 🐙 = ȘVAB [colț].
16. [CADE] COLȚAR l. sn. (pl. -are) 1 🛋 Dulăpior așezat într’un colț, între doi pereți 👉 CORNURAR): ~ele încărcate cu scoici rare (SAD.) ¶ 2 🏠 Ghiunia zidarului ¶ 3 🔧 Dreptarul sau ghiunia dulgherului (🖼 1388, 1389). II. sm. 1 Dinte canin (Ia animale), colț ¶ 2 pl. 🌿 = CORNACI.
17. [CADE] * CORNAC1 sm. Conducător de elefanți (în India): un șireag de elefanți mînați de ~ii ce-i încalecă (ODOB.) [fr.].
18. [CADE] ❍ CORNAC 2 sm. Băn. 🐙 = RĂDAȘCĂ [corn].
19. [CADE] CORNACIU sm. 1 🚜 Cel ce conduce plugul ținîndu-l de coarne ¶ 2 🔱 Ⓟ Una din numeroasele denumiri ale diavolului (PAMF.) ¶ 3 CORNACI pl. 🌿 Plantă cu flori albe care crește prin bălțile mari și pe apele line; numită și „castane-de-baltă”, „ciuline”, „colțan”, „colțari”, etc. (Trapa natans) (🖼 1480).
20. [DLRLC] CORNAC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.
21. [DLRM] CORNAC, cornaci, s. m. Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale. – Fr. cornac.
22. [DN] CORNAC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].
23. [MDN '00] CORNAC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)
24. [Șăineanu, ed. VI] cornac m. conducător de elefanți.
25. [Șăineanu, ed. VI] cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului.
26. [Scriban] *cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.
27. [DOOM 3] cornaci1 adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace
28. [DOOM 3] cornaci2 s. m., pl. cornaci
29. [DOOM 2] cornaci1 adj. m., pl. cornaci; f. sg. și pl. cornace
30. [DOOM 2] cornaci2 s. m., pl. cornaci
31. [DOOM 3] cornac s. m., pl. cornaci
32. [DOOM 2] cornac s. m., pl. cornaci
33. [DFL] TRAPA L., CORNACI, TRAPA, fam. Trapaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, pînă în Europa centrala de E, spre nord pînă în Olanda, Danemarca și Suedia, în Asia, Africa Centrală, 3 specii, erbacee, acvatice, anuale, plutitoare, cu frunze dentate care, formează o rozetă plutitoare, cu pețiolii lungi adesea umflați la mijloc și frunze liniare, submerse. Flori hermafrodite pe tip 4 (tub floral în formă de pahar învelind ovarul, 4 sepale persistente care se transformă în, spini, 4 petale albe, invers-ovate, ovar cu 2 loji cu un ovul regresat), în axa frunzei. Fruct cu o singură sămînță.
34. [DRAM 2021] cornáci, s.m., pl. (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000). – Din corn + suf. -aci (DEX, MDA).
35. [DRAM 2015] cornaci, s.m., pl. – (reg.) Coarne la plugul de lemn: „Avem plug de lemn, cu aeste cornaci de lemn, nu de fier” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din corn (lat. cornus) + suf. -aci (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL