1. [MDA2] corciu3 sn vz corcie
2. [MDA2] corciu2 sn [At: MARIAN, ap. ȚIPLEA, P. P. / Pl: ~uri / E: ucr корчуху] (Reg) 1 Tufă. 2 Arbore mic, cu multe crengi.
3. [MDA2] corciu1, coarce [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~uri, ~rci / E: mg korcs] 1 a Corcit2 (3). 2 a Degenerat. 3 a (D. vite) De soi rău. 4 sn Corcitură (1). 5 sm Câine de vânătoare nedefinit mai îndeaproape.
4. [CADE] CORCIU2 sm. 1 Corcitură ¶ 2 Bastard [ung. korcs].
5. [CADE] ❍ CORCIU1 sm. și (pl. -ciuri) sn. Bucov. Trans. Maram. Oaș. Tufă, stufiș: ~ de alun; șopîrlele și broaștele se ascund sub tufișe, sub corci, cînd e frig (GRM.) [rut.].
6. [Șăineanu, ed. VI] corciu n. Buc. tufă: sub un corciu de rosmarin. [Rut. KORČ].
7. [Șăineanu, ed. VI] corciu a. și m. ibrid, bastard: fii corci și fără cuget NEGR. [Ung. KORCS].
8. [DEX '09] CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.
9. [MDA2] coarce a vz corciu
10. [MDA2] corci1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.
11. [DLRLC] CORCI1, corci, s. m. (Regional) Corcitură. Cîinele meu se vede că-i corci de lup. CONTEMPORANUL, VIIII 2.
12. [DLRM] CORCI1, corci, s.m. (Reg.) Corcitură. – Magh. korcs.
13. [Scriban] 2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș.
14. [Scriban] 1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ.
15. [DOOM 3] corci2 (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci, art. corcii
16. [DOOM 2] corci1 (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci
17. [DER] corci (-oarce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard).
18. [DER] corci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).
19. [Onomastic] CORCIU subst. 1. Corciu, olt. (16 B V 56); -l, T. (Isp IV2); Corcio (16 B IV 324). 2. Corce t. (Sur XV); -a (Ștef); omofon: orașul ar. Corcea. 3. Corcic (Dm); -ă b. (16 A III 31). 4. Corcel, munt. (RI I 223).
20. [DAR] corciu1, corciuri, s.n. (reg.) animal născut prin încrucișarea a două specii; bastard, corcitură, hibrid.
21. [DAR] corciu2, corciuri, s.n. (reg.) arbore mic și crenguros; tufă, buhaci, ghijar, jip, muzuc, târș.
22. [DRAM 2021] córci², corciuri, s.n. (reg.) Tufă: „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 1925: 259). – Din ucr. korč (Scriban).
23. [DRAM 2021] córci¹, s.m. (reg.) Corcitură. – Din magh. korcs „încrucișat” (Galdi, după DER; DEX, MDA).
24. [DRAM 2015] corci2, corciuri, s.n. – (reg.) Tufă (Bud, 1908): „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 1925: 259). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Strâmtura). – Din ucr. korč (Scriban; Tiktin, cf. DER).
25. [DRAM 2015] corci1, s.m. – (reg.) Corcitură, bastard. – Din magh. korcs „încrucișat” (< lat. crux, crucis „cruce”) (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
26. [DRAM] corci1, -uri, s.n. – Tufă (Bud 1908): „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 259). – Din ucr. korč (Titkin cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL