1. [DEX '09] CORCODEL, corcodei, s. m. (Ornit.; reg.) Cufundar. – Corcod (onomatopee puțin folosită) + suf. -el.
2. [MDA2] corcodel2 sm vz crocodil
3. [MDA2] corcodel1 sm [At: DOMBROWSKI 329 ap. DA / Pl: ~ei / E: cf corcodan] (Orn) 1 Cufundar (1) (Cavia arctica). 2 Cufundar (2) (Podiceps cristatus).
4. [CADE] CORCODEL sm. 🐦 1 = BODÎRLĂU 1 ¶ 2 = FUNDAC.
5. [DLRM] CORCODEL, corcodei, s.m. (Ornit.) Cufundar. – Din corcod- (onomatopee puțin folosită) + suf. -el.
6. [Scriban] 1) corcodél și -íl m., pl. elĭ, ilĭ și eĭ (alb. korkodhilĭ, d. ngr. krokódilos, vgr. -deilos, lat. corco- și crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, și hirundo, rîndunică; lacerta, șopîrlă, și ngr. lakérda, lacherdă; vsl. liliĭakŭ, bodîrlăŭ, și rom. liliac, un animal, ș. a. multe). Dun. Cufundac, o pasăre acŭatică cu picĭoarele ca lișița și cu moț de pene în prejuru capuluĭ (colymbus). V. califar și bodîrlăŭ.
7. [Scriban] 2) corcodél m., pl. eĭ, V. corcoduș.
8. [MDA2] corcoduș sm [At: FILIMON, C. 640 / V: ~cu~, curcu~ / Pl: ~i / E: pbl corcodușă] (Bot) Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, flori albe și fructe mici, de culoare galbenă, vânătă sau roșie (Prunus cerasifera).
9. [MDA2] curcudel sm vz corcodel
10. [Scriban] corcodúș m. (d. corcodușă). Munt. Un fel de prun (prunus cerasifera [saŭ divaricata]). – Și corcodel. În Mold. și Trans. curcudúș și curcudél, în Munt. vest colduș și toltuș (Cod. M. N. 97). V. zarzăr.
11. [DOOM 3] corcodel (reg.) s. m., pl. corcodei, art. corcodeii
12. [DOOM 2] corcodel (reg.) s. m., pl. corcodei, art. corcodeii
13. [DE] CORCODÉL (< corcod, onomat.) s. m. Gen de păsări subacvatice, cuprinzînd c. 20 de specii, larg răspîndite (cu excepția zonelor arctice), foarte bune înotătoare și cufundătoare, fără coadă și cu picioarele așezate în partea posterioară a corpului. În România se întîlnesc patru specii ca oaspeți de vară (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu gît roșu (P. griseigena), c. cu gît negru (P. nigrocollis) și c. pitic (P. ruficollius) și o specie, accidental, iarna: c. de iarnă (P. auritus).
14. [Onomastic] CORCODEL subst. rață sălbatică-cufundar; iar în lista de cuvinte țigănești „d-zeu” (BL II 142). 1. – (17 B IV 132; Șchei III); 2. Andrei portarul Sucevei (16 A IV 40);R., 1774 (IO 195).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL