1. [DEX '09] CÂRMÂZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kırmız.
2. [MDA2] cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmuză sf, cărmăz, căr~, cărmuz, ~mus, ~muz, (înv) a~, ~mez, chermes / Pl: nct / E: tc kirmiz] 1 sms (Ent; înv) Insectă originară din Mexic, care trăiește pe o specie de stejar și a cărei femelă depune pe acest arbore gogoși rotunde și roșii (Coccinilla). 2 sm (Bot) Plantă erbacee cu flori mici, de culoare alb spre roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca americana). 3 sm (Bot) Hurmuz (Symphoricarpus albus). 4 sn (Șîs chermes mineral) Preparat chimic de antimoniu, întrebuințat în medicină. 5 sn Substanță colorantă roșie extrasă din fructele de cârmâz (2) sau din gogoșile de cârmâz (1) Si: carmin. 6 sn (Îrg) Sirop preparat din cârmâz (2).
3. [DEX '98] CÂRMÂZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
4. [MDA2] cărmăz sm vz cârmâz
5. [MDA2] cărmâz sm vz cârmâz
6. [MDA2] cărmuz sm vz cârmâz
7. [MDA2] cârmez sm vz cârmâz
8. [MDA2] cârmus sm vz cârmâz
9. [MDA2] cârmuz sm vz cârmâz
10. [CADE] CÎRMÎZ sbst. 1 Văpsea roșie-închisă, stacojie, produsă de sămînța insectei numite coșenilă; carmin ¶ 2 🌿 Plantă originară din America de Nord, ale cărei fructe, niște bobițe roșii sau negre, se întrebuințează la colorarea vinurilor: numită și „rume(n)ioară” (🖼 1269) [tc.].
11. [DLRLC] CÎRMÎZ (1, 2) s. m., (3) s. n. (Popular) 1. Plantă erbacee cu rădăcina foarte groasă, cu flori mici albe- roz, ale cărei fructe, în formă de bobițe roșii sau negre, servesc drept colorant (Pliytolacca decandra); rumeioară. 2. (Învechit) Insectă parazită care trăiește pe o specie de stejar și din ale cărei gogoși rotunde se extrage o vopsea roșie; coșenilă. 3. Materie colorantă roșie obținută din bobițele plantei descrise mai sus, sau din coșenilă; carmin. E-e-e... spuse Cocor an ridicîndu-se. Ian arată-ți mînile, cucoană... cu ce drept mănînci mămăligă pe lumea asta? Arată-ți mîniie... văd că ți-ai băgat unghiile în cîrmîz, ți le-ai boit. CAMILAR, TEM. 267. ◊ (Adjectival) Gidea șterse repede fierul cu postav cîrmîz și-i cercetă de-aproape ascuțișul. SADOVEANU, Z. C. 174. – Variantă: (3) cîrmuz (VLAHUȚĂ, N. 147) s. n.
12. [DLRLC] CÎRMUZ s. n. v. cîrmîz.
13. [DLRM] CÎRMÎZ (1, 2) s. m., (3) s. n. (Pop.) 1. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobite roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. (Entom.) Coșenilă. 3. Materie colorantă roșie, obținută din fructe de cîrmîz (1) sau din gogoșile de coșenilă. – Tc. kırmız.
14. [Scriban] cîrmîz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ, ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud).
15. [Scriban] cîrmúz, V. cîrmîz.
16. [DOOM 3] cârmâz1 (colorant, sirop) s. n.
17. [DOOM 2] cârmâz2 (colorant, sirop) s. n.
18. [DER] cîrmîz s. m. – 1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz. – Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmazsin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL