1. [DEX '09] CÂRLIONȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec.
2. [MDA2] cârlionț [At: I. VĂCĂRESCU, P. 100 /15 / P: ~li-onț / V: ~oanță sf, ~on, sc~ / Pl: (1) ~i, (3) ~oanțe / E: nct] 1 sm Șuviță de păr răsucită în spirală Si: buclă, cârligel (6), perciune, scâr, zuluf. 2 av Răsucit. 3 sn Unealtă de prins pește de forma unei linguri foarte mari Si: cârstaș, chipcel, posfat, târboc Cf năpatcă.
3. [Șăineanu, ed. VI] cârlionț m. 1. buclă; 2. cârlig de pescuit. [Derivat din acelaș primitiv ca cârlig].
4. [MDA2] cârlioanță sf vz cârlionț
5. [MDA2] cârlion sn vz cârlionț
6. [CADE] CÎRLIONȚ sm. 1 Inel de păr, păr încîrligat ca un inel, buclă: un ~ rebel din frunte, care nu vrea să stea cum trebue (CAR.) ¶ 2 🐟 Unealtă de pescuit, de forma halăului, cu care se pescuește mai mult în porturi, pe Dunăre de pe diguri, pontoane, bărci, etc.; se prind mai ales pești mărunți și e o unealtă de care se folosesc mai mult oamenii sărmani, ca să-și facă rost de puțină hrană (🖼 1267) [comp. CÎRLIG].
7. [DLRLC] CÎRLIONȚ, cîrlionți, s. m. Șuviță de păr încrețită în spirală, în formă de inel; buclă, zuluf. Era foarte frumoasă, cu părul negru strălucitor strîns numai cîrlionți împrejurul capului. DUMITRIU, B. F. 144. Cirlionții blonzi, fini, care ii tivesc ca o umbră ceafa rotundă. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Pronunțat: -li-onț.
8. [DLRM] CÎRLIONȚ, cîrlionți, s. m. Buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț].
9. [Scriban] cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț.
10. [DOOM 3] cârlionț (desp. -li-onț) s. m., pl. cârlionți
11. [DOOM 2] cârlionț (-li-onț) s. m., pl. cârlionți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL