1. [DEX '09] CÂRÂITOR, -OARE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.
2. [MDA2] cârâitor, ~oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, ~oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârțâitoare cu care se alungă păsările. 3 sf (Fig) Termen injurios, întrebuințat la adresa țiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoț.
3. [DLRLC] CÎRÎITOR, -OARE, cîrîitori, -oare, adj. Care cîrîie. Păsări cîrîitoare. ♦ (Substantivat, f.) Scîrțîitoare cu care se alungă păsările. Prin unele părți, precum bunăoară prin Ardeal, gospodarii au un soi de aparate de lemn numite cîrîitori...; acestea au mai multe spițe, cari prin invirtirea roții lovesc într-un clempuș înțepenit în fusul lor, producînd scîrțîierea care are de scop să spatie pasările. PAMFILE, A. R. 148. – Pronunțat: -rî-i-.
4. [DLRM] CÎRÎITOR, -OARE, cîrîitori, -oare, adj. Care cîrîie. ♦ (Substantivat, f.) Scîrțîitoare cu care se alungă păsările. – Din cîrîii + suf. -(i)tor.
5. [Scriban] cîrîitór m. Care cîrîĭe (vorbește în argot).
6. [DOOM 3] cârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoare
7. [DOOM 2] cârâitor (-râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoare
8. [Argou] cârâitor, cârâitori s. m. (intl.) bătăuș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL