1. [DEX '09] CĂSCIOARĂ, căscioare, s. f. Căsuță. – Căsuță + suf. -ioară.
2. [MDA2] căscioară sf [At: PSALT. 173/24 / V: cășci~, (înv) ~sici~, căști~, cășto~, căși~ / Pl: ~re/ E: căsuță + -ioară] 1-4 Căsuță (1-4). 5 (Reg) Cameră într-o casă țărănească Cf casă. 6 (Reg) Căsnicie.
3. [MDA2] căstioară sf vz căscioară
4. [MDA2] cășcioară sf vz căscioară
5. [MDA2] cășicioară sf vz căscioară
6. [MDA2] cășioară sf vz căscioară
7. [MDA2] căștoară sf vz căscioară
8. [CADE] CĂSCIOARĂ (pl. -re) sf. dim. CASĂ1: Închirie o ~ și trăia cu milă ’n ea PANN..
9. [DLRLC] CĂSCIOARĂ, căscioare, s. f. Diminutiv al lui casă; căsuță. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. COȘBUC, P. I 191. Mai merse nițel și dete peste, o căscioară și bătu la poartă ISPIRESCU, L. 348. S-au clădit case și căscioare, GHICA, S. 496.
10. [DLRM] CĂSCIOARĂ, căscioare, s. f. Căsuță. – Din căsuță + suf. -ioară.
11. [Scriban] căscĭoáră și cășcĭoáră f., pl. e Vest. Căsuță.
12. [DOOM 3] căscioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. căscioarei; pl. căscioare
13. [DOOM 2] căscioară (-cioa-) s. f., g.-d. art. căscioarei; pl. căscioare
14. [IVO-III] căscioară, -cioare.
15. [DE] CĂSCIOARELE, com. în jud. Călărași; 2.509 loc. (1991). Vestigii neolitice (milen. 2 î. Hr.), din epoca bronzului, a doua epocă a fierului (sec. 4-3 î. Hr.) și din sec. 6 d. Hr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL