1. [DEX '09] CĂRȚULIE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Carte + suf. -ulie.
2. [MDA2] cărțulie sf [At: (a. 1597) CUV. D. BĂTR. I, 77 / Pl: ~ii / E: carte + -ulie] 1-2 (Rar; șhp) Cărticea (1-2). 3 (Dep) Cărticea (3). 4 (Îvp) Scrisorică. 5 (Iuz) Livret care se dădea de poliție lucrătorilor, cuprinzând numele, adresa lor etc. 6 (Iuz) Condicuță (cu numele, locul, plata patentei) pentru negustorii ambulanți din trecut. 7 (Iuz; îs) ~ de încărcare Adeverință despre mărfurile încărcate pe un vapor și condițiile de transport. 8 (Iuz) Lamelele bureților. 9 (Reg) Rânză.
3. [CADE] CĂRȚULIE, †CĂRTĂLUIE sf. 1 ‡ Carte mică, cărticică: adusu-mi-au și o cărțălue mică în limba noastră românească tipărită VARL.; cărțulii șterse și vechi.., cu cîte o filă cîrpită GRIG. ¶ 2 Mold. Bucov. Scrisorică, răvaș: Scriseră o cărțăluie... Cum mi-era dragă și mie GR.-N. ¶ 3 Cărticică liberată de o autoritate, de poliție, etc. cu numele și semnalmentele unui lucrător sau unui servitor, condicuță, livret ¶ 4 Bilet de liberă trecere la vamă.
4. [DLRLC] CĂRȚULIE, cărțulii, s. f. Diminutiv al lui carte; cărticică, broșură. Risipite pe o masă, cărțulii subțiri, cele mai multe cu învelitoare roșie. PAS, Z. I 316. Se mai aflau în raft și alte cărțulii și gazete. SADOVEANU, P. M. 37.
5. [DLRM] CĂRȚULIE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Din carte + suf. -ul-ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] cărțulie f. 1. răvaș de trecere liberă la vamă; 2. livret.
7. [Scriban] cărțulíe f. (d. carte, cărțĭ cu term. din epistolie). Fam. Cărticică. V. hărtulie.
8. [DOOM 3] cărțulie s. f., art. cărțulia, g.-d. art. cărțuliei; pl. cărțulii, art. cărțuliile (desp. -li-i-)
9. [DOOM 2] cărțulie s. f., art. cărțulia, g.-d. art. cărțuliei; pl. cărțulii, art. cărțuliile
10. [IVO-III] cărțulie, -liei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL