1. [DEX '09] CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.
2. [MDA2] cărășel [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) ~șăl, ~raș~, car~, carașel / Pl: ~ei, ~e sn / E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; șhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmț) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăiește pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mișcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul și melodia după care acesta se execută.
3. [CADE] CĂRĂȘEL sbst. Mold. 1 🐟 dim. CARAS ¶ 2 Un danț țărănesc: se’nvîrt părechile într’un joc ce se chiamă ~ SAD..
4. [DLRLC] CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular. După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășei; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302.
5. [DLRM] CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.
6. [Scriban] cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.
7. [MDA2] cărășăl sm vz cărășel
8. [DOOM 3] cărășel (pește) s. m., pl. cărășei, art. cărășeii
9. [DOOM 2] cărășel (pește) s. m., pl. cărășei, art. cărășeii
10. [DOOM 3] cărășelul (dans) s. n. art., neart. cărășel
11. [DOOM 2] !cărășelul (dans) s. n. art., neart. cărășel
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL