1. [DEX '09] CĂRĂUȘIT s. n. Cărăușie. [Pr.: -ră-u-] – V. cărăuși.
2. [MDA2] cărăușit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cărăuși] (D. mărfuri sau persoane) Transportat (în vehicule cu tracțiune animală) de obicei pe baza unui contract.
3. [MDA2] cărăușit1 sn [At: MOLDOVAN, T. N. 172/ P: ~ră-u~ / E: cărăuși] 1-2 Cărăușie (1-2).
4. [CADE] CĂRĂUȘIT sbst. = CĂRĂUȘIE: se lăsă deci de ~ (RET.).
5. [DLRLC] CĂRĂUȘIT s. n. Cărăușie. – Pronunțat: -ră-u-.
6. [DLRM] CĂRĂUȘIT s. n. Cărăușie. – V. cărăuși.
7. [DEX '09] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
8. [MDA2] cărăuși vi [At: ANON. CAR. / P: ~ră-u~ / Pzi: ~șesc / E: cărăuș] 1-2 A face cărăușie (1-2).
9. [CADE] CĂRĂUȘI (-ușesc) vb. tr. și intr. A exercita meseria de cărăuș; a transporta cu carul greutăți mari pînă la locuri depărtate.
10. [DLRLC] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Pronunțat: -ră-u-.
11. [DLRM] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
12. [Scriban] cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.
13. [DOOM 3] cărăușit (desp. -ră-u-) s. n.
14. [DOOM 2] cărăușit (-ră-u-) s. n.
15. [DOOM 3] cărăuși (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, 3 sg. cărăușește, imperf. 1 cărăușeam; conj. prez. 1 sg. să cărăușesc, 3 să cărăușească
16. [DOOM 2] cărăuși (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, imperf. 3 sg. cărăușea; conj. prez. 3 să cărăușească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL