1. [MDA2] cărărea sf [At: TEODORESCU, P. P. 478 / Pl: ~ele / E: cărare + -ea] 1-2 (Rar; șhp) Cărăruie (1-2).
2. [DLRLC] CĂRĂREA, cărărele, s. f. Cărărușă. Tu, pînzuca mea. Să te faci o cărărea, Să mă duc la sora mea, S-o aduc la maica mea. RETEGANUL, P. IV 67. Frunză verde mieșunea, Hai, doamne, măria-ta, Știu ascunsă cărărea Printre stînci, strîmtă vîlcea, Să nu simtă pasărea. TEODORESCU, P. P. 478.
3. [DLRM] CĂRĂREA, cărărele, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL