1. [MDA2] căsătoriu [At: TETRAEV. (1574), 224 / V: căsător / Pl: căsători / E: casă + -tor(iu)] 1-2 sm, a (Om) căsătorit (1). 3 sm Tată într-o familie (care are responsabilitatea întreținerii casei).
2. [CADE] ‡CĂSĂTORIU sm. 1 Soț, om căsătorit ¶ 2 Capul familiei [casă].
3. [MDA2] căsător sm vz căsătoriu
4. [DAR] căsătoriu s.m. (înv.) om stabilit, cu casă, căsătorit; tată de familie, stăpân al casei; casnic, căsar, căsaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL